Dumnezeiasca Impartasanie

Aşadar, odată, în timpul Sfintei Liturghii, mergând să mă împărtăşesc cu Dumnezeieştile Taine, mi s-a întâmplat un lucru dincolo de orice aşteptare. Îndată ce am primit Sfânta Împărtăşanie în gură, L-am simtit pe Hristos Însuşi înlăuntrul meu. Mi-a cuprins în întregime trupul, sufletul, toată fiinţa. S-a unit cu mine mai strâns si mai intim decât orice comuniune posibilă între doi oameni. Sângele Lui a devenit una cu sângele meu, iar Trupul Lui una cu trupul meu. Oamenii rămân totdeauna despărţiţi cel putin la nivel de epidermă; până si mamele însărcinate au trup distinct de cel al embrionului. Însă Hristos S-a unit cu trupul meu în sensul propriu al cuvântului. Până şi mâinile, picioarele, ochii, toate membrele mele erau Hristos. Mă umplusem de El pe de-a-ntregul. Pacea Lui se revărsa întru mine. Sufletul meu, profund mişcat şi fericit de prezenţa Lui, tresaltă de uimire: cum este cu putinţă să se întâmple acest lucru? După atâtea veacuri! După atâtea păcate! Ce fel de bunăvoinţă dumnezeiască era aceasta? îndrăznesc să afirm că, pentru scurt timp, devenisem cu adevărat teofor. Îl purtam înlăuntrul meu pe Hristos, pe Dumnezeu, Care Se sălăşluise în mintea mea, în sufletul meu, până şi în trupul meu, în chip real, intens, ca o prezenţă extrem de vie.

Citeşte mai departe...