Dumnezeiasca Impartasanie

Aşadar, odată, în timpul Sfintei Liturghii, mergând să mă împărtăşesc cu Dumnezeieştile Taine, mi s-a întâmplat un lucru dincolo de orice aşteptare. Îndată ce am primit Sfânta Împărtăşanie în gură, L-am simtit pe Hristos Însuşi înlăuntrul meu. Mi-a cuprins în întregime trupul, sufletul, toată fiinţa. S-a unit cu mine mai strâns si mai intim decât orice comuniune posibilă între doi oameni. Sângele Lui a devenit una cu sângele meu, iar Trupul Lui una cu trupul meu. Oamenii rămân totdeauna despărţiţi cel putin la nivel de epidermă; până si mamele însărcinate au trup distinct de cel al embrionului. Însă Hristos S-a unit cu trupul meu în sensul propriu al cuvântului. Până şi mâinile, picioarele, ochii, toate membrele mele erau Hristos. Mă umplusem de El pe de-a-ntregul. Pacea Lui se revărsa întru mine. Sufletul meu, profund mişcat şi fericit de prezenţa Lui, tresaltă de uimire: cum este cu putinţă să se întâmple acest lucru? După atâtea veacuri! După atâtea păcate! Ce fel de bunăvoinţă dumnezeiască era aceasta? îndrăznesc să afirm că, pentru scurt timp, devenisem cu adevărat teofor. Îl purtam înlăuntrul meu pe Hristos, pe Dumnezeu, Care Se sălăşluise în mintea mea, în sufletul meu, până şi în trupul meu, în chip real, intens, ca o prezenţă extrem de vie. Cum s-a întâmplat aceasta? Numai Dumnezeu ştie. Ceea ce am ajuns să cunosc din proprie experienţă este că lucrul acesta a fost, este, şi va fi cu putinţă totdeauna, prin harul lui Dumnezeu. A spus-o Hristos în urmă cu 2000 de ani: Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine si Eu întru el (Ioan 6, 56). Si iarăsi: Amin, amin zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă întru voi. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viată veşnică si Eu îl voi învia în ziua cea de apoi (Ioan 6, 53-54).
Acolo tinteste Hristos, în ceea ce ne priveste - la ziua cea de apoi, la viata vesnică. Ne iubeste atât de mult, încât vrea să trăim împreună cu El vesnic ca dumnezei după har. Ne numeste prietenii Săi, fratii Săi, si ni Se oferă pe Sine în dar la fiecare Dumnezeiască Liturghie.

Un preot poate sluji Tainele Bisericii fără să fie si sfânt. Însă cineva care nu a primit consacrarea preotiei nu poate săvârsi aceste slujbe, chiar si sfânt de ar fi. Părintele Paisie, spre exemplu, nu putea săvârsi Tainele lui Hristos, desi îi stătea în putere să facă mii de minuni. îsi pleca si el sfântul său cap sub epitrahilul duhovnicului în Taina Spovedaniei, si îl astepta apoi cu dor pe preotul care urma să săvârsească Dumnezeiasca Liturghie, pentru a-l împărtăsi.

Bătrânul avea permanentă nevoie să se adape cu har dumnezeiesc din Tainele Bisericii, pentru a putea înainta în viata duhovnicească si a se împărtăsi de darurile si binecuvântările lui Dumnezeu. Era unul dintre fiii cei mai ascultători ai Bisericii, fapt pentru care Hristos Si-a vădit în el lucrarea si puterea, înzestrându-l cu virtutile sfinteniei.

Sursa: http://sfaturiortodoxe.ro/marii-initiati-india-parintele-paisie/46-dumnezeiasca-impartasanie.htm
fragment din capitolul DUMNEZEIASCA ÎMPĂRTĂSANIE din cartea MARII INITIATI AI INDIEI SI PARINTELE PAISIE