Zilele de post din cursul anului

În afară de cele patru posturi, Biserica Ortodoxă a rânduit credincioşilor săi să ajuneze şi în anumite zile de peste an:

1. Miercurea şi vinerea de peste săptămână

Miercurea postim, pentru că în aceasta zi s-au sfătuit iudeii să-L vândă pe Hristos. Vineri se ţine post pentru că în această zi a fost răstignit şi a murit Mântuitorul. De aceea, aceste zile sunt întocmai cu Postul Mare. Se mănâncă în aceste zile numai o dată pe zi - seara - bucate fără untdelemn şi nu se bea vin; excepţie fac zilele din post rânduite special în acest sens, în care se dezleagă la untdelemn şi vin, la peşte şi la dulce.

2. Ajunul Bobotezei (5 ianuarie)

În această zi creştinii postesc, mâncând numai o dată - seara - bucate fără untdelemn şi nu beau vin; sau dacă vor, nu mănâncă nimic. Ei se pregătesc să ia Aghiazma mare, a doua zi.

3. Ziua Sfintei Cruci (1 august)

Această zi prăznuieşte amintirea Patimilor Domnului. Dezlegare la vin şi untdelemn.

4. Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 august)

Este praznic pentru întristare, pentru uciderea celui mai aspru postitor şi mai aprins vestitor al pocăinţei. Se dă binecuvantare la untdelemn şi vin.

5. Înălţarea Sfintei Cruci (14 septembrie)

Aminteşte aducerea Sfintei Cruci la Ierusalim, dupa ce fusese răpită de Hosroe, împăratul perşilor, în veacul VII. Dezlegare la vin şi untdelemn.

Dezlegări in post

Zilele posturilor  în care mâncăm untdelemn şi dezlegăm la vin

Din pricina asprimii posturilor si a slăbiciunii trupului omenesc, precum si pentru cinstirea zilelor în care se săvârşeşte Sfânta Liturghie, canoanele Bisericii îngăduiesc creştinilor dezlegare la vin şi untdelemn în zilele:

În Postul Mare : sâmbăta şi duminica; în ziua de 24 februarie: aflarea Capului Sfântului Ioan Botezătorul; la 9 Martie: Sfinţii 40 de Mucenici; la Buna-Vestire, când aceasta cade în ziua de Joia-Mare sau în vinerea ori sâmbăta din Săptămâna Patimilor .

În Postul Crăciunului : la 23 şi 30 noiembrie, la 4, 5, 6, 9, 16 şi 20 decembrie, dacă aceste zile cad luni, miercuri sau vineri - căci în aceste zile se prăznuiesc sfinţi mai însemnaţi .

Zilele posturilor în care mâncăm peşte

Însemnătatea unor praznice împărăteşti şi a unor sfinţi este aşa de mare încât Sfinţii Părinţi au dezlegat mâncarea de peşte în posturile aspre. Arătăm aici aceste praznice şi sfinţi:

În Postul Mare : Buna-Vestire (25 martie) şi în Duminica Floriilor

În Postul Sfinţilor Apostoli : Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul (24 iunie), chiar dacă aceasta ar cădea miercuri sau vineri

În Postul Sîntămăriei : Schimbarea la Faţă  (6 august)

În Postul Crăciunului : Intrarea în Biserică a Maicii Domnului - 24 noiembrie chiar dacă această sărbătoare ar cădea miercuri sau vineri

De asemenea mâncăm peşte în zilele de luni, miercuri şi vineri ale acestui post , dacă în aceste zile cade hramul bisericii din enoria noastră.

În sfârşit dezlegăm la peşte în zilele cu sfinţi însemnaţi, precum 23 şi 30 noiembrie, 4,5,6,9,16 şi 20 decembrie,  dacă aceste zile cad marţi sau joi. Cu atât mai mult, când în zile de marţi sau joi se întâmplă hramul bisericii.

Zile de post în care se mănâncă de dulce

Pentru bucuria Învierii Domnului, a Pogorârii Sfântului Duh, pentru prisosirea postului  - sau din pricina unor eretici cu care nu trebuie sa semene nicidecum creştinul -  Sfânta Biserică dezleagă să mâncăm de dulce în anumite zile de post. Acestea sunt :

Miercurile şi vinerile din săptămâna Vameşului şi a Fariseului, din săptămâna Brânzei ( mâncăm numai ouă, brânză, lapte), din Săptămâna Luminată ( între Paşti şi Duminica lui Toma), din săptămâna Rusaliilor (de la Pogorârea Sfântului Duh până la Duminica Tuturor Sfinţilor) şi cele dintre Crăciun şi Bobotează (afară de ajunul Bobotezei - când postim). Aceste miercuri şi vineri sunt însemnate în calendar cu cuvântul "Harţi".

În miercurile şi vinerile în care cad Crăciunul şi Botezul Domnului mâncam tot de dulce.

Zilele si posturile in care se face Sfantul Maslu

Sfântul Evanghelist Marcu scrie despre Sfinţii Apostoli că "scoteau mulţi diavoli şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i tămăduiau", după pilda şi porunca lăsată lor de Mântuitorul. De aceea Sfântul Apostol Iacov, în epistola sa, îndeamnă pe creştinii bolnavi, zicând: " Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii bisericii şi să se roage pentru dânsul, ungându-l pe dânsul cu untdelemn întru numele Domnului". Pe aceste temeiuri, Biserica noastră a orânduit Taina Sfântului Maslu, despre a cărui putere Sfântul Simeon al Tesalonicului învaţă aşa: '' Maslul dă dezlegare păcatelor, ridică din boli şi dă sfinţire''. Este bine, deci, să facă maslu şi cei bolnavi şi cei sănătoşi: cei bolnavi pentru tămăduire, iar cei sănătoşi pentru iertarea păcatelor.

Maslul se face oricând ai nevoie. Dar se obişnuieşte mai cu seamă în zilele de post şi în toate posturile: lunea, miercurea şi vinerea din cursul oricărei săptămâni şi miercurea, joia şi sâmbăta din Săptămâna Patimilor; în toate celelalte posturi de peste an.

Untdelemnul şi făina de la maslu, pe care credincioşii le iau acasă, să se păstreze la loc sfinţit, ca să nu se pângărească, prin necinste şi călcare, ''acelea peste care a umbrit puterea lui Dumnezeu, s-a chemat numele Lui şi care s-au pecetluit cu semnul Sfintei Cruci'', cum bine grăieşte Sfântul Simeon al Tesalonicului, în una din cărţile sale.

Zilele pentru pomenirea obstească a mortilor

Sfânta noastră Biserică mărturiseşte nemurirea sufletului şi crede în învierea morţilor. Ea ne învaţă, pentru aceasta, să ne rugăm pentru răposaţii noştri şi pentru toţi cei care au murit în dreapta-credinţă, ca să aibă partea lor de viaţă veşnică şi de împărtăşirea cu sfinţii în rai. De aceea a rânduit ca zi de rugăciune pentru morţi - sâmbăta - precum şi anumite zile de peste an, în care ducem colivă la biserică şi dăm pomelnic pentru toţi morţii noştri. Aceste zile de obştească pomenire sunt anumite sâmbete, numite Sâmbete ale morţilor. Acestea sunt:

Sâmbăta Lăsatului sec de carne pentru Postul Paştelui - Moşii de iarnă - în care Biserica se roagă pentru morţii cei din veac, moşii şi strămoşii noştri, adormiţi în bună credinţă şi mai ales pentru cei ce au răposat în diferite întâmplări nenorocite, fără împărtăşirea Bisericii şi a rânduielilor ei. Facem parastas mai ales pentru răposaţii noştri nespovediţi, neîmpărtăşiţi, morţi fără lumânare, precum şi pentru morţii neştiuţi, din războaie.

Sâmbăta din săptămâna a doua, a treia si a patra din Postul Paştelui, sunt rânduite tot pentru pomenirea obştească a morţilor, ca să nu rămână ei fără mijlocirea Bisericii tocmai în această vreme de pocăinţă.

Sâmbăta de dinaintea Rusaliilor - Moşii de vară -  este tot pentru morţi, ca să se împărtăşească şi ei de mângăierea Sfântului Duh, care S-a pogorât peste Sfinţii Apostoli şi de atunci cârmuieşte lumea în chip nevăzut.

Lunea sau Maţea lui Toma, care se mai numeşte şi Paştele Blajinilor, vine îndată după Duminica Tomii. Deşi nu-i răspândită pretutindeni, este o zi de pomenire a morţilor, în care, din vechime, creştinii pomeneau pe răposaţii lor, ca să se împărtăşească şi ei de bucuria Învierea Domnului. S-a aşezat după Duminica Tomii, fiindcă în Săptămâna Luminată, ce vine după Paşti, nu se fac rugăciuni pentru răposaţi.

Praznicul "Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul" - la 29 august - şi sâmbăta de dinaintea Sfântului Dimitrie sunt iarăşi zile în care se obişnuieşte să se pomenească morţii căzuţi în războaie,  morţi care au luptat cu credinţă, pentru lege şi patrie, întocmai ca nişte mucenici.