Parintele Savatie: "Scandalul cip-urilor"
Introducerea cip-urilor este, fără îndoială, un scandal. Ceea ce se întîmplă acum în România, s-a întîmplat ceva mai devreme în Rusia, iar şi mai devreme în SUA, Grecia şi alte state occidentale. În toate aceste cazuri revolta nu trebuie privită ca pe o reacţie provenită pe fondul unui fanatism religios, aşa cum încearcă să o sucească unele glasuri din presă, ci, mai întîi de toate, ca o reacţie de apărare împotriva unei înregimentări forţate într-un sistem de supraveghere suspect.
De la bun început, motivaţia oficială a introducerii cip-urilor este falsă şi neconstituţională. Chipurile e nevoie de cip-uri pentru o luptă mai eficientă împotriva criminalităţii. Acest lucru îl afirmă oficiali din sistemul de securitate al statului care ştiu mai bine ca oricine că toţi criminalii au deja datele personale înmagazinate în bazele ministerelor de profil. A aplica aceste cip-uri unor persoane fără antecedente penale, cu scopul declarat de prevenire a infracţiunilor, echivalează cu suspectarea lor de intenţii sau amestecuri criminale. Acest lucru încalcă prezumţia de nevinovăţie şi o grămadă de alte drepturi şi libertăţi pe care Constituţia României le garantează cetăţenilor.
Recurgerea la cip-uri din partea statului este o înjosire a demnităţii umane, iar în sens invers, acceptarea acestor cip-uri de către cetăţeni este o robie de bună voie. Dacă în antichitate robilor li se aplicau inele în nări şi urechi, lanţuri cu plăcuţe sau tatuaje pe care era înscris numele stăpînului, acum aceste ştampile ale robiei vor fi cip-urile obligatorii. Iată de ce unii oameni din Biserică afirmă că acceptarea cip-urilor poate fi văzută ca o lepădare de Hristos, prin care trebuie să înţelegem renunţarea de bună voie la libertatea oferită prin jertfa crucii, pentru a ne robi unui sistem străin de scopul mîntuirii şi al împlinirii binelui pe pămînt.
Sangele (varsat) apa nu se face! Basarabia este si va fi in veci pamant romanesc!
Trebuie sa fie extrem de frustrant sa nu reusesti, de atata amar de vreme, sa dezradacinezi constiinta nationala din sufletele unor oameni care iti sunt fara drept de apel supusi. Eu unul m-as simti extrem de frustrat daca as fi in locul celor care incearca, si au incercat de zeci de ani folosindu-se de toate mijloacele de varf din domeniul manipularii, sa stearga constiinta româneasca din sufletul basarabenilor.
Dupa aproape doua sute de ani de la anexarea Basarabiei de catre Imperiul Tarist si dupa mai bine de jumatate de secol de comunism, niste "mucosi", care acum 20 de ani abia invatau sa silabiseasca un cuvant in româneste si trei in ruseste, indraznesc sa spuna ca ei sunt români ! Cum vine asta ? Pai ... toate incercarile de lichidare a românilor din Basarabia, genocidul etnic dublat de popularea regiunilor astfel eliberate cu slavi si asiatici, nu au avut niciun efect ?
Parintele Ioan Buliga - Povestea racilor fierti
Inainte de intrarea in noul colectiv[ism], imi bateam gura degeaba, spunand ca intram intr-o mare inselaciune. Dupa ce omul ma asculta, imi replica: „eu cred ca o sa fie bine”. Acest optimism era o iluzie prezenta la majoritatea. O opozitie la acest curent? Nu, procentul celor care sustineau aderarea era zdrobitor, iar aceasta este o prima asemanare cu epoca de aur cand ne amintim cu totii de majoritatea in alegeri a mult iubitului. De ce ma incapatanam sa nu le dau dreptate optimistilor? Pentru ca era si este imposibil sa asteptam binele de la niste persoane care Il neaga pe Dumnezeu.
Daca este adevarat ca majoritatea parlamentarilor sunt masoni, atunci ii inteleg si le dau dreptate celor care nu vor sa se duca la vot, oricine ar candida; prin votul nostru ne facem partasi cu faradelegea. Poate ma veti intreba ce are politica cu credinta. Pai are, pentru ca este vorba de turma noastra pe care o pastorim si pentru care o sa dam seama. Nu este acelasi lucru daca stapanirea este pagana sau daca este credincioasa. Simplu fapt ca un domnitor sa fie credincios are un impact urias asupra credintei in tara respectiva. Aparand tara, el apara de fapt credinta. Priviti la tarile ocupate de turci si veti vedea ca unele din ele, inainte de ocupatie erau majoritar crestine, iar dupa ocupatie, au devenit majoritar musulmane. Conteaza enorm ca un domnitor sa fie credincios. In vechime popoarele aveau (sau li se impunea) credinta domnitorului. Daca imparatul era pagan, tot poporul se inchina la idoli; daca imparatul era eretic, poporului i se impunea erezia; daca imparatul se convertea la crestinism, poporul se boteza impreuna cu el. Iata cat de mult conteaza credinta sau necredinta unui imparat. Poate vom spune ca nu mai sunt actuale aceste lucruri, insa nu putem sa negam rolul urias pe care il au cei ce conduc tara, pozitivismul sau negativismul pe care ei il promoveaza in functie de credinta sau necredinta lor. Buna sau reaua lor credinta nu o cunoastem din prezenta lor la biserica, pentru ca si anticrist va fi prezent in biserica, ci se va cunoaste dupa roadele lor. Cand un reprezentant de frunte, desi vine la biserica, pledeaza pentru desfasurarea marsului homosexualilor, in mod normal el nu ar mai trebui primit in biserica.
Cezaro-papism
Mişcarea de alunecare pe planul înclinat al catolicismului, în care a intrat Biserica Ortodoxă Română, e departe de a lua sfârşit. Toate încercările noastre de a atrage atenţia de la caz la caz asupra acestei primejdii au rămas zadarnice. E şi greu, de îndată ce, în ierarhia noastră bisericească, nu mai există duh pravoslavnic. Diavolul stăpânirii lumeşti a pătruns în toate încheieturile Bisericii şi, dacă îl goneşti dintr-un loc, astupând o gură de iad, el apare în altă parte. E o muncă de Danaide.
Ieri, erau mănuşile de mătase roşie, de cardinal, ale părintelui patriarh. Astăzi, proiectul de regulament al Patriarhiei, făcut de d-l doctor I. Matei. Că acest d-l Matei - ştiţi, bărbatul d-nei Sanda! - este un personagiu nefast, am mai spus-o mai demult şi în repetate rânduri. Prin împrejurări pe cari nu le cunoaştem însă, a devenit unul din indispensabilii părintelui patriarh. Şi asta e suficient pentru ca acţiunea lui de infestare a Bisericii să continue, nesupărată de nimeni.
Astfel, s-a ajuns să i se încredinţeze redactarea regulamentului de care vorbim. Iar d-l Matei, teolog absolut, moaie pana nouă în călimară şi scrie: Art. 1. Capul Bisericii autocefale Române este Î.P.S. Sa Patriarhul.
Patriarhul - cap al Bisericii Ortodoxe? Noi ştiam că o asemenea erezie e condamnată în pravoslavie: cezaro-papism. Noi ştiam că, aşa cum mărturisim şi în Simbolul credinţei („... Şi într-una sfântă, SOBORNICEASCĂ ŞI APOSTOLEASCĂ Biserică...”, auzi, domnule Matei, nu „in unam sanctam, APOSTOLICAM...”), capul Bisericii Ortodoxe Române este Sfântul Sinod.
Jurnal dramatic de emigrant roman in Italia
Comunităţile de români din Italia, numărând aproape un milion şi jumătate de persoane, sunt o parte însemnată a poporului român care s-a mutat în altă ţară… Lucru fără precedent în istorie, care depăşeşte cu mult valul emigraţionist de la începutul secolului al XX-lea, din Transilvania şi Bucovina, fenomenul plecării la muncă în Europa a pus România pe harta forţei de muncă ieftine şi umile, românii fiind văzuţi deseori ca europeni de mâna a doua sau a treia. Cu toate acestea, cel puţin românii din Italia refuză să se întoarcă acasă, şi-au găsit slujbe, şi-au întemeiat familii ori şi-au adus cu ei familiile din ţară. O nouă… geometrie socială ia naştere sub ochii noştri, în miezul Europei Unite. Verii italieni, la rândul lor, ştiu că, la nevoie, au deja o a doua patrie, România. şi sunt mulţi cei care vin şi se stabilesc la noi. Interferenţele sunt multiple şi complicate, ca viaţa însăşi. Mentalităţile sunt diferite, relaţiile de familie şi de afaceri, educaţia, credinţa, tradiţiile culturale şi obiceiurile culinare sunt şi ele particularizate de istorii separate. Într-un serial de scrisori trimise redacţiei, compatrioata noastră Oriana Stan din Veneţia face un portret colectiv al italienilor şi al românilor, aşa cum se văd unii pe alţii, fără prejudecăţi.[...]
Mai multe articole...
Cautare
Proiecte sustinute
Calendar ortodox
Campanii sustinute
Meniu
Legaturi utile
