MEMORIU - respingere carduri de sanatate

Prin acest memoriu noi, obştea Sfintei Mânăstiri Paltin – Petru Vodă respingem cardurile de sănătate în temeiul următoarelor motive:

1. Toate documentele pentru „Dosarul Electronic de Sănătate” (DES) arată că acceptarea cardului de sănătate se face prin acordul persoanei asigurate. În virtutea dreptului nostru de cetăţeni refuzăm să ne dăm acordul pentru acest card.

2. Toate documentele pentru D.E.S. arată că există posibilitatea legală a autentificării pacientului pe baza codului numeric personal (CNP) sau a codului de asigurat. Ca urmare cardul de sănătate nu este necesar în mod real pentru funcţionalitatea sistemului DES. Din punctul nostru de vedere cardul de sănătate se prezintă în clipa de faţă ca o formă de fraudare a cetăţenilor români prin una din cele două variante prezentate mai jos ori prin amândouă.

3. Respingerea de către noi a cardului de sănătate este în primul rând un protest al nostru faţă de sistemul de supraveghere electronică generală din România! Acest sistem încalcă libertatea persoanei şi drepturile cetăţeneşti şi este similar ideologic sistemelor de supraveghere ale statelor totalitare. Hitler, Stalin sau Horthy ar fi fost fericiţi să dispună de o asemenea putere asupra cetăţenilor, de asemenea mijloace de supraveghere ce distrug orice intimitate a persoanei şi o transformă în individ controlat de autorităţi. Diferenţa tehnologică între tatuajele şi filtrele organizate de nazişti sau bolşevici şi sistemul actual de supraveghere electronică se suprapune peste aceeaşi patologie a controlului total asupra cetăţenilor.

Citeşte mai departe...

DACISMUL CA SECTA SAU CREDE SI NU CERCETA

Deschiderea

Prevenire

Atunci când o ipoteză ori o teorie istorică vine în contradicţie cu majoritatea izvoarelor sau cu toate, ori cu o serie de fapte atestate – de ieri sau de azi – suntem îndreptăţiţi să spunem că este, cel puţin în parte, greşită. Atunci când, în temeiul cercetării noastre, spunem că acea teorie sau ipoteză este greşită, nu săvârşim un atac la persoană, ci o critică la subiect.

În rândurile ce urmează plecăm de la ideea că, dincolo de procentul de rău-intenţionaţi existenţi în orice comunitate umană, preopinenţii noştri sunt oameni bine-intenţionaţi. Critica noastră nu vizează o persoană sau alta – chiar dacă menţionăm, aşa cum este firesc, numele celor pe care îi cităm. Dimpotrivă, ideile, argumentaţiile şi celelalte elemente ale unor ipoteze şi teorii sunt cele vizate de noi.

Dacismul în liniile sale esenţiale

Un curent istoric aproape inexistent până în Epoca Ceauşescu a fost „Dacismul” [1]. Acesta este însă astăzi foarte puternic printre cei care nu au studiat niciodată istoria în chip temeinic. Şi cuprinde o mulţime de ipoteze şi idei năstruşnice amestecate cu citate trunchiate şi o convingere fermă că „ceilalţi” – adică cei care au altă părere – sunt „duşmanul de clasă”.

Faptul că la simpozioanele şi manifestările daciste se prezintă ipoteze şi idei total contradictorii, se fac afirmaţii reciproc exclusive şi se încalcă toate principiile cercetării istorice sau lingvistice, ba chiar şi ale logicii, nu pare să îi deranjeze cu nimic pe cei mai mulţi din adepţii acestor idei. Cel puţin atâta vreme cât eşti de acord cu cel puţin trei puncte:

- Dacii au fost cei mai tari din lume;
- Romanii au fost nişte bestii înapoiate sau măcar nişte invadatori criminali;
- Latina era, de fapt, o formă de dacă.

De la ilogică la credinţă oarbă

Desigur, dacă latina era o formă de dacă, înseamnă că latinii erau daci, deci romanii nu aveau cum să fie invadatorii dacilor, de vreme ce erau acelaşi popor. Este o primă fractură logică, masivă, evidentă şi insurmontabilă!

Dar pe dacişti nu îi deranjează.

Ceea ce, din punctul meu de vedere, transformă dacismul într-un fel de dogmă religioasă. Lucru dovedit, de altfel, de adoptarea de către dacişti a tot felul de manifestări religioase la fel de bine întemeiate ca şi ideile lor istorice, de la „Ortodoxia Zalmoxiană” până la „Extratereştrii Daci” şi alte păgânisme similare. Au ajuns chiar, asemenea multor secte, să publice tot felul de scrieri religioase atribuite, profund incorect, unor personaje istorice sau fanteziste – începând cu Decebal, Zalmoxe, Deceneu etc – care nu au scris niciodată materialele ce le sunt atribuite. Şi în care scrieri găseşti din nou tot felul de afirmaţii contradictorii şi concepţii reciproc exclusive, de la „îngeri căsătoriţi” până la „făpturi astrale evoluate” de pe „alte planete” care folosesc tot felul de mijloace primitive în raporturile lor cu pământenii. Tot ca la multe secte mai noi şi mai vechi – o paralelă tipică fiind cu mormonii sau iehoviştii – şi la dacişti aceste materiale sunt „pentru avansaţi”, pentru racolarea marelui public folosindu-se materiale (zise) istorice.

Citeşte mai departe...

Prostie si rasism sau petitia pentru autonomia Transilvaniei

Aflu, întâmplător, că „în jur de 6.000 de români au semnat o petiţie” pentru „un guvern regional la Cluj, cu control politic şi economic pe teritoriul Transilvaniei autonome”. Dat fiind că articolul era pe Yahoo News, vestit pentru amestecul de ştiri reale, aberaţii şi felurite alte materiale ciudate, am început să verific ştirea. O altă pagină online, a buzznews, prezintă această ştire cu.... un an în urmă! E drept, atunci erau „peste 730” de persoane, se dădea numele autorului (Fancsali Ernö) şi se arăta tensiunea provocată printre comentatori.

Dincolo de alte aspecte, cred că prima atenţie trebuie îndreptată către petiţie în sine. Textul este în două limbi, în limba română şi în limba maghiară. Întrucât aceasta din urmă îmi este necunoscută – ca şi majorităţii Românilor atât din Ţară cât şi de peste hotare – voi reproduce textul doar în limba noastră naţională:

Autonomie pentru Transilvania: Banat, Crisana, Maramures, Transilvania

Capitala: Cluj

Guvern regional la Cluj, cu control politic si economic pe teritoriul Transilvaniei Autonomă.  

Istoria şi tradiţia din Transilvania sunt complet diferite de fostul Regat. Regiunea noastră a fost intotdeauna partea Europei civilizate. Aici a fost declarată prima oară libertatea confesională în 1568 la Dieta din Turda. Transilvania a participat la tratatele de pace de la Westphalia în 1648. Transilvania a avut domnitori care au pus mare accent pe cultură si toleranţă. In secolele 17-19, Transilvania a avut o autonomie largă. La Unirea din Alba Iulia în 1918, Transilvania a fost regiunea cea mai dezvoltată din România Mare. Guvernele centrale ne-au degradat la colonie. Biserica Greco-Catolică, având credinciosi numai din Transilvania, era eliminată, bunurile erau confiscate.

După 1989, starea regiunii noastre nu s-a înbunătăţit. Impozitele acumulate în Transilvania ajung în Moldova si Oltenia pe nedrept. Transilvania este trezoreria ţării noastre fără autodeterminare. Ei au mai mare nevoie de noi, decât noi avem de ei. Regiunea noastră s-ar putea autosusţine. Avem păduri, ape minerale, un potenţial turistic foarte mare, oraşe medievale unice în România, sute de castele, cetăţi, o universitate care mulţumită multiculturalismului este în fruntea Universităţilor din ţară. Noi nu vrem nimic de la alţii, dar ce e al nostru nu lăsăm.

Citeşte mai departe...

STATUL MAFIOT sau TOTUL SE PLATESTE

A spus Dan Puric într-o emisiune că statul zis român(esc) este „un club mafiotic”, că „sistemul acesta de tip mafiot care paralizează dezvoltarea României este un cancer la nivel social” şi că statul respectiv este condus de o „şleahtă de securişti”. Laura Georgescu, preşedintă CNA, a hotărât că trebuie să reacţioneze faţă de acest lucru. A spus că ea se simte „instigată” (sic!) de aceste cuvinte, că este vorba despre „insultă şi calomnie”, că dânsa conduce o instituţie a statului român şi, prin urmare, „se consideră a fi parte din banda de mafioţi”.

În acest ultim punct putem fi de acord cu dânsa. Chiar şi în ceea ce priveşte insulta îi putem da dreptate, pentru că adesea adevărul supără şi chiar insultă, mai ales pe cei care se ştiu cu musca pe căciulă. Nu putem fi însă de acord cu ideea că este vorba de calomnie şi nu înţelegem exact cum şi la ce au instigat-o părerile lui Dan Puric.
De ce nu credem că este vorba despre calomnie?

Cele mai puternice şi importante instituţii ale statului zis român(esc) sunt Parlamentul, Preşedinţia şi Guvernul. Care dintre ele, în ultimii 24 de ani, nu a fost implicată în scandaluri – grave! – de corupţie, trafic de influenţă, înaltă trădare ş.a.m.d.?

Numărul parlamentarilor infractori, cu dosare penale, cu condamnări, este unic în Europa şi unul fruntaş în lume. Numărul parlamentarilor dovediţi a fi fost colaboratori ai Securităţii este de asemenea mare. Numărul parlamentarilor implicaţi în relaţii de afaceri cu parlamentarii cu dosare penale sau cu feluriţi afacerişti extrem de dubioşi este copleşitor.

Citeşte mai departe...

Cine-i infractorul ?

Domnul Ponta spune că legalitatea trebuie apărată. Suntem cu totul de acord! Şi că ceea ce se întâmplă la Pungeşti, Vaslui, este ilegal şi trebuie să se revină la normalitate. Suntem cu totul de acord! Şi, pentru a lămuri lucrurile, punem această întrebare fundamentală: cine este infractorul la Pungeşti?

Conform proiectului de lege privind cumpărarea şi vânzarea de pământ de şi către persoane fizice, există ceea ce se numeşte drept de preempţiune. Localnicii au dreptul de a cumpăra un teren înaintea celor din alte localităţi şi cu atât mai mult în faţa străinilor. Acest drept de bun-simţ este completat în Uniunea Europeană şi de alte prevederi ce asigură comunităţilor o bună dezvoltare şi protecţie împotriva imixtiunilor distructive. De pildă, în ţări ca Austria sau Marea Britanie nu poţi construi pe pământul cumpărat ce fel de casă vrei tu, decât în anumite zone. În toate locurile în care există o comunitate rurală sau orăşenească nu poţi construi decât acele tipuri de casă care se încadrează în standardele comunităţii. În acest fel se apără specificul local, se păstrează tradiţiile şi istoria, se păstrează sufletul şi viaţa comunităţii şi, prin acestea, sufletul şi viaţa naţiunii.

La Pungeşti nu s-a respectat dreptul de preempţiune. Actul de vânzare-cumpărare între fostul proprietar şi Chevron este contestat. Câtă vreme această dispută nu a fost tranşată juridic nu se puteau da autorizaţii de construire şi de activitate industrială – sau de orice fel – pe acel teren. Totuşi s-au dat. Cu o uşurinţă extraordinară un teren agricol a fost deschis construcţiilor şi exploatării industriale. Doar un om total ignorant sau total lipsit de gândire ar putea crede că aici nu este vorba de corupţie. Cine ştie cât durează şi cum se fac actele cele mai banale în România – şi în judeţul Vaslui în particular – nu poate să nu fie uimit de felul în care au decurs lucrurile la Pungeşti. Dreptul comunităţii de a-şi apăra specificul, modul de viaţă, a fost grosolan încălcat – încălcându-se astfel şi prevederile UE în domeniu.

Citeşte mai departe...

RAZBOIUL GLOBAL IMPOTRIVA CRESTINILOR (2)

Vremea intoleranței: războiul religios

Fiind un sătean creștin, Asia Bibi a zăcut într-o închisoare pakistaneză condamnat la moarte prin spânzurare pentru că a băut apă dintr-o cană musulmană.

Pentru copții din Egipt, care riscă să li se ardă crucile tatuate pe încheietura mânii cu acid de către militanții musulmani, primăvara arabă a fost mai mult una iernatică. În august, situația s-a înrăutățit și mai mult: Adepții frăției musulmane, învinovățindu-i pentru înlăturarea președintelui Mohamed Mursi, au atacat peste 100 de așezări creștine iar 42 de biserici au fost distruse.

În Nigeria de Nord, Boko Haram a măcelărit mii de creștini, precum și pe musulmanii despre care credea că nu respectă ideologia și chiar și pe cei care doreau să aibă o educație.

Potrivit Societății Internaționale pentru Drepturile Omului din Germania, patru din cinci acte de discriminare religioasă din lume sunt îndreptate astăzi împotriva creștinilor. Organizația laică din SUA The Pew Forum declară că adepții religiei creștine se confruntă cu opresiuni în 139 de țări, adică aproximativ trei pătrimi din totalul țărilor de pe glob.

Nu doar musulmanii, care se confruntă și ei cu persecuții îngrozitoare, îi atacă pe creștini. În statul indian Orissa, naționaliștii hindu i-au atacat pe creștini într-un pogrom în 2008, asasinând 500 de oameni, rănind mii cu macete și lăsând 50 000 dintre ei fără adăpost. O măicuță a fost violată și expusă goală pe străzi, în văzul polițiștilor care nu au arestat pe nimeni.

În Birmania, Bhutan, Nepal și Sri Lanka, militanții budiști au asasinat creștini, musulmani și hinduși. În 2010, armata birmaneză a atacat minoritățile creștine dintr-un elicopter, omorând mii de oameni.

Aceste cazuri sunt teribile, cu siguranță, dar oare chiar nu au nicio legătură între ele și sunt acte accidentale de cruzime și violență? Nu, spun membrii organizației pentru drepturile umane: sunt parte a unei provocări cu care se confruntă lumea din ziua de astăzi și anume, intoleranța religioasă, și de asemenea parte a unui război nevăzut împotriva creștinilor. Lucrurile se pot înrăutăți pentru creștini mai mult decât oricând în istorie, chiar și decât în timpul Imperiului Roman.

Război nu înseamnă numai o campanie unită și direcționată de o singură minte. Și nu e vorba despre o exagerare, susține analistul de la Vatican, John Allen, în noua sa carte Războiul internațional împotriva creștinilor întrucât reprezintă un model global de violență și opresiune îndreptat împotriva unui anumit grup de oameni, văzut adesea de către autorii săi ca parte a unei lupte culturale și confesionale mai mari. Dacă nu suntem sinceri și nu îl numim război, atunci nu îi vom acorda atenția necesară, spune el.

Ce se întâmplă? De ce sunt creștinii în pericol în mod special, de ce guvernele occidentale, media și bisericile nu numai că nu acționează dar nici nu vor să recunoască acest lucru? Și de ce, așa cum sugerează unii observatori, persecuția religioasă se îndreaptă din nou către Occident?

Religia este adesea doar un factor în cadrul violențelor, parte a unui cocktail flambant al unor motive rasiste, etnice, economice și lingvistice dar care devine din ce în ce mai mult, odată cu valul în creștere al musulmanilor puritani salafiști, singurul și cel mai important motiv. Iar în țările în care problema este mai gravă, persecuția s-a intensificat în ultimii doi ani.

Casa internațională catolică de ajutor a Bisericii în nevoie a lansat săptămâna trecută un raport de 191 de pagini, numit Persecutați și uitați, provocând comunitatea internațională să susțină libertatea religioasă.

Raportul consideră fuga creștinilor din Orientul Mijlociu un exod aproape de proporții biblice. Incidentele persecuției sunt acum neîncetate și din ce în ce mai grave: biserici arse, creștini siliți să se convertească, jafuri ale caselor creștine, răpiri și violuri ale fetelor creștine, propagandă anticreștină în media și din partea guvernelor, discriminare în școli și la locul de muncă.

Analist și susținător al libertății religioase de multă vreme, Liz Kendal povestește că atunci când acum 15 ani a început să monitorizeze violența religioasă raportam câte un atac ici și colo, de obicei când un militant venea și ataca misionarii. Acum vorbim despre pogromuri în care oamenii își măcelăresc vecinii fără milă cu macete. Kendal este directorul susținătorilor Credinței și libertății creștine cu sediul în Melbourne.

Faptul că vecinii se alătură sau conduc acte de violență este ceva nou și mai înfricoșător. Unul dintre lucrurile problematice în  Siria nu sunt grupările aflate în legătură cu Al-Qaeda, ci că musulmanii le primesc și le încurajează. Pentru că vor ca vecinii creștini să plece, declară Kendal.

Persecuția poate fi un termen confuz. Atât creștinii cât și musulmanii din Occident l-au folosit pentru a se referi la discriminările care nu pun în pericol viața. Definiția cercetătorului american Charles Tieszen este însă una mai potrivită adică, orice acțiune nelegală de nivel mediu sau intens exercitată de forța ostilă, îndreptată împotriva oamenilor de altă religie cu diverse nivele de daune, în care identificarea religioasă a victimei este motivul principal.

Todd Johnson, de la centrul Gordon Conwell pentru studiul creștinismului global, estimează că 70 de milioane de creștini au murit pentru credința lor, dintre care 45 de milioane în secolul XX.

Citeşte mai departe...

RAZBOIUL GLOBAL IMPOTRIVA CRESTINILOR (1)

Rugăm pe cititorii noştri să se aplece cu grijă, cu dragoste şi înţelepciune, asupra rândurilor ce urmează. Articolul prezentat de noi este scris de oameni care nu sunt ortodocşi. Felul în care privesc evenimentele descrise este, prin urmare, specific lor. Acest lucru nu înseamnă că faptele prezentate nu sunt reale ori pot fi minimizate. Ele constituie o realitate şi o realitate cruntă. O realitate cu care ne vom întâlni şi noi, nu peste multă vreme!

Citiţi ceea ce urmează!

Dacă nu sunteţi catolici, probabil nu veţi simţi că martirii catolici amintiţi aici sunt martiri adevăraţi. Totuşi sunt, pentru Catolicism. Iar aici este o problemă: lucrurile nu sunt atât de simple cum s-ar crede. În Vechiul Testament Dumnezeu au binecuvântat pe Recabiţi, oameni în afara Legii lui Dumnezeu, pentru că ţineau rânduielile părintelui lor Recab cu toată credinţa, în vreme ce Poporul lui Dumnezeu încălca rânduielile Părintelui Ceresc. Să ne gândim la un catolic sau protestant care se jertfeşte în ţări cu sălbatică prigoană împotriva Bibliei şi celor care cred în ea - drept sau strâmb. Să ne gândim la suferinţele de care au parte zi de zi şi pe care le rabdă pentru Hristos cel Răstignit şi Înviat - despre care au probabil o părere incompletă/ parţial greşită/profund greşită etc. Să ne gândim că văd în jur creştinii - ortodocşi, monofiziţi, catolici, protestanţi - torturaţi şi ucişi, răpiţi, violaţi, jefuiţi, mutilaţi, siliţi să aposteze. Şi rămân acolo, mai departe, pentru Hristos cel Răstignit şi Înviat - despre care au probabil o părere incompletă/ parţial greşită/ profund greşită etc. Să îi vedem cum, rămaşi acolo, se trezesc faţă în faţă cu ucigaşii. Cum sunt loviţi în faţă şi în burtă, cum li se zdrobeşte capul sau, mai norocoşi, sfârşesc repede sub gloanţe. Şi cum, în ultimele clipe, şoptesc fie spre ceruri "Iisuse Hristoase, mântuieşte-mă!", fie spre asasini "Vă iert!".

Mie mi se pare că aceşti oameni, aceşti câţiva care au un asemenea curaj al credinţei, sunt mai ortodocşi în adâncul lor decât mulţi ortodocşi de internet şi mărturisitori din fotolii. Dar şi dacă sunteţi de părere că dintr-o pricină sau alta nu sunt martiri şi nu se pot mântui tot vă spun: îngroziţi-vă!

Căci dacă unii ca aceştia nu se mântuiesc, ce nădejde mai are cel care, pretinzându-se a fi în Credinţa cea Adevărată, fiind cu numele în Credinţa cea Adevărată, îşi iroseşte viaţa în nepăsare, lenevie, patimi?

Şi dacă unul care având la îndemână cunoaşterea Credinţei Adevărate, este înfrânt de prigonitorii demoni în cele mărunte ale vieţii de zi cu zi, cum va mărturisi în ziua de adevărată şi înfricoşătoare prigoană? Ei bine, vă asigur, cu tristeţe, că nu va mărturisi!

Credeţi că nu-i aşa? Credeţi că după o viaţă stăpânită de mândrie, lenevie, făţărnicie (la biserică al lui Hristos, acasă al televizorului sau internetului, la serviciu al lumii) etc va putea - veţi putea! - să staţi în faţa ucigaşilor, să-i vedeţi tăind gâtul unuia, împuşcând pe altul, scuipând, blestemând, ameninţând şi nu veţi ceda?

Vă înşelaţi! Iar două dovezi simple şi evidente sunt acestea:

- În Harghita şi Covasna, unde prigoana împotriva Ortodoxiei există la un nivel mult mai scăzut decât în Siria, Egipt, Nigeria, India, Indonezia sau Columbia, nimeni nu vrea să vină să mărturisească! ("se păstrează" pentru o dată ulterioară, care nu vine niciodată)

- În Siria sau Egipt, Nigeria sau India, Indonezia, Columbia şi multe alte ţări în care cei care cred - sau doar au - Biblia sunt prigoniţi, nu se găsesc români care să fi mers acolo spre a mărturisi Ortodoxia.

Sunt de ajuns aceste două dovezi spre a vedea pregătirea spre mărturisire a românilor ortodocşi, spre a vedea cât de fierbinte şi profundă este dragostea lor de Hristos cel Răstignit şi Înviat şi de Biserica Lui.

Dacă vă simţiţi jigniţi de aceste cuvinte puteţi să le ignoraţi sau puteţi să mă ocărâţi. Dar cel mai bine ar fi să le recitiţi, să citiţi cu grijă şi dragoste înţeleaptă către rândurile ce urmează şi să vă pregătiţi inimile! Căci cei care voiesc să trăiască cucernic în Hristos vor fi prigoniţi! (II Timotei 3.12) Iar dacă cineva nu este în prigoană, înseamnă că nici în Hristos nu este cu adevărat.

Căci nu este sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi. (Ioan 15.20)
 
Deci, cu grijă pentru suflete, cu dragoste şi înţelepciune, citiţi aceste rânduri.

Citeşte mai departe...