Comunicat F.A.M.

Forumul Anticomunist din Moldova (F.A.M.) anunţă Vinerea Mare, 17 aprilie, zi de doliu internaţional pentru jertfele totalitarismului comunist, Valeriu Boboc, precum şi pentru toţi morţii nedeclaraţi încă şi pentru care vor fi emise expertize medico-legale false.

Facem apel către toţi românii din întreaga lume, cît şi către toţi cei solidari cu protestatarii de la Chişinău, ca începînd cu ziua de azi să-şi exprime solidaritatea cu familiile victimelor represaliilor comuniste prin legarea panglicilor negre la maşini, la geamuri şi, pur şi simplu, la mînă sau la piept.

De asemenea, cerem protecţie internaţională pentru TOŢI participanţii la protestele din 6-7-8 aprilie, nu doar pentru cei din ultimile rânduri!

Cerem dreptul la un tratament adecvat pentru TOŢI protestatarii, inclusiv pentru cei implicaţi în ciocnirile fizice şi în actele de escaladare şi incendiere a clădirilor Parlamentului şi Preşedenţiei.

A cere protecţie internaţională doar pentru cei aflaţi în ultimile rânduri este de fapt o lipsă de reacţie!

14 aprilie 2009, Chişinău

 Sursa: http://savatie.wordpress.com

 

Vă invităm să urmăriţi acest extraordinar documentar care dezbate, fără divagări inutile, argumentele ştiinţifice care stau la baza teoriei design-ului inteligent. Deşi nu suntem nişte susţinători ai acestei teorii în toate aspectele ei, ea neexcluzand evoluţionismul ci doar punând la îndoială bazele evolutioniste ale apariţiei vieţii pe Pământ, documentarul de faţă prezintă o serie de dovezi ştiinţifice covârşitoare care pot fi folosite în favoarea creaţionismului.

 

Fiecare epocă a însemnat o luptă împotriva a ceva. Renaşterea a luptat pentru restaurarea omului, epoca modernă pentru instaurarea democraţiei ş. a. m. d. Dar cea mai interesantă este lupta care se duce astăzi. Ultima luptă a omenirii, poate pare ciudat, este lupta cu ruşinea.

Teoria lui Freud despre complexe, pe care acesta a lansat-o în secolul trecut, a umplut imediat minţile tuturor, de multe ori fără ştirea şi fără voia lor. Nu ştiu în ce măsură a reuşit Freud să ne vindece de aceste complexe, cert este că el a reuşit să creeze un complex nou cu care a infectat secolul XX - complexul Freud.

În ce constă acest complex al lui Freud? El constă în căutarea şi găsirea obsedantă a unor pricini eliberatoare, cum ar veni, a unor "complexe". Freud n-a făcut decât să preia nevinovata constatare a lui Budha: Viaţa este suferinţă, pentru orice suferinţă există o cauză. Însă Freud merge mai departe, el anexează şi cauzele acestei suferinţe, din punctul lui de vedere, desigur.
Cauzele suferinţei lui Freud sunt puţin neobişnuite, cu toate acestea ele au reuşit, în foarte scurt timp, să devină nişte cauze comune. Una din ele este dorinţa băiatului de a se culca cu propria mamă şi a fetei cu tatăl (?) - complexul lui Oedip, iar cealaltă e ruşinea care provine din sentimentul de inferioritate pe care îl avem din cauza unor nereuşite anterioare.

Obsesia reuşitei în viaţă pare să fi găsit în vremea noastră o rezolvare atât de simplă: "Perseverează, impune-te! Cum vrei să te respecte alţii, dacă tu însuţi nu te respecţi? Învinge-ţi timiditatea, cauza tuturor nereuşitelor!".
Psihologii moderni oferă o mulţime de metode de a scăpa de timiditate, aceasta a devenit o preocupare centrală a pedagogiei şcolare şi a familiilor tinere. Totul pentru a cultiva personalitatea copilului, pentru a scăpa de frustrarea "comunistă", "medievalistă", "ortodoxistă", cum vreţi.
 
Însă a ucide în tine sentimentul ruşinii încă nu înseamnă că tu însuţi nu vei mai săvârşi fapte de ruşine. Penibilul rezultă tocmai din seninătatea cu care cineva face lucruri jenante, convins că face ceva bun. Dimpotrivă, noi avem nevoie de sentimentul ruşinii pentru a evita să ne facem de râs în faţa celorlalţi. Ruşinea este chezăşia demnităţii noastre.

Este curios cum tânărul “cu tupeu”, care înainte de a se prezenta trebuie să spună o glumă de care râde singur, a înlocuit idealul nobilului tăcut şi sobru. Aceşti bufoni ai vremurilor noastre, tinerii descurcăreţi, care vând ţigări la bucată sau fac vreo altă afacere micuţă, fascinează în mod curios pe înghiţitorii de seriale ieftine. Ce simpatici sunt ei când nu-şi pot aminti cine a scris Faust sau spun că Einstein a scris Sonata lunii! Şi ştiţi ce-i face atât de atrăgători? Faptul că nu se ruşinează deloc când li se spune că sunt proşti.

Eu nu încerc să înlocuiesc acest ideal cu cel creştin, pentru că vreau să fiu citit până la capăt. Dar aş propune să ne plimbăm  puţin prin tradiţiile marilor culturi, să vedem dacă mai avem  vreo legătură cu vreuna dintre ele.
 
Să începem cu grecii antici, care trezesc de obicei multă admiraţie chiar şi la cei care nu ştiu nimic despre ei. Să luăm cea mai bună variantă a bărbatului timpurilor noastre: tânăr, cu bani, conduce o afacere personală, unul din cei doi care se întâlnesc în lift în reclamele la crema de ghete şi se uită cu invidie la pantofii celuilalt. Unul din cei care, respectând recomandările psihologului său, începe întotdeauna primul vorba.
 
Acum să ni-l închipuiţi pe acest bărbat al vremurilor noastre nimerit în grădina lui Pitagora, unde începătorii tac în primii trei ani. Se înţelege că bărbatul nostru, la prima încercare de a se “pune în evidenţă”, a fost alungat de pitagoreici ca un bădăran.

Să-l ducem, dar, pe acest bărbat la taoişti, poate că acolo îl vor primi. Dar iată că Lao Zi nici măcar nu-şi ridică ochii spre vorbăria noului venit, el ştie că "tăcând poţi spune toate".

L-am dus pe urmă la Confucius, dar şi acesta, văzând cât preţ pune acest străin pe luciul pantofilor săi, îi spune: “Înţelept este cel care, fiind îmbrăcat în zdrenţe, poate să stea în adunarea celor îmbrăcaţi în haine scumpe, fără să se ruşineze”. ^*
 
N-am să continui această călătorie, dar vă asigur că bărbatul nostru nu va fi primit în nici una din tradiţiile popoarelor lumii. Acest ideal este un produs al secolului nostru, care la noi a ajuns abia de zece ani. Un produs al unui continent lipsit de tradiţie, lipsit de religie şi de cultură, continentul hamburgerilor.

Reclamele pe care le vedem pe stradă, în ziare şi la televizor, toate te îndeamnă să fii primul, să fii cel mai bun. Sigur că îndată apare întrebarea: cum să fie toţi “primul”? În tradiţiile tuturor popoarelor pentru a deveni cel dintâi e nevoie de multă luptă, trebuie să te umpli de virtuţi. Acum însă e mult mai simplu. Vrei să fii primul? Nici o problemă, cumpără bateriile Duracell şi fumează Kent, dar dacă nu-ţi ajung banii, cel puţin uită-te la una din emisiunile Pro TV, toate îţi vor spune că eşti primul!

Nouă, românilor, această psihologie ne este foarte bine cunoscută de la ţigăncile din stradă. Numai acestea, pentru a te capta, încep să-ţi “ghicească” tot felul de blonde care se ţin de tine, că ai mulţi duşmani pe care o să-i înfrângi şi că o să-ţi vină nişte bani din străinătate. Numai că, dacă refuzi să le dai bani,  îndată te umplu de blesteme şi afli că, de fapt, eşti un prăpădit şi că nu te iubeşte nicio blondă.

 

Toate aceste laude ale timpului nostru noi le primim numai dacă cumpărăm produsul căruia i se face reclamă: cei care beau bere de cutare sunt grozavi; cei care se bărbieresc cu un anume fel de lame sunt bărbaţi adevăraţi ş.a.m.d. Altminteri, noi rămânem aceeaşi români "neemacipaţi" care am fost până la instalarea Pro TV-ului şi până la apariţia pe piaţă a gumei Orbit. Sigur că este o traumă psihologică foarte puternică.

Eşti gras? Bea Fanta şi toate fetele se vor îndrăgosti de tine! Eşti pipernicit şi colegii de clasă îţi dau bobârnaci când te văd? Nu-i nimic, dă-te cu after shave Gillete “pentru bărbaţi puternici”! Eşti o fire enervantă şi de aceea nu ai nici un prieten? Încearcă “sensul adevăratei prietenii” cumpărând un pachet de Royale!

 

Trebuie să înţelegem de unde această luptă cu “timiditatea” şi cu reziduurile "comuniste" în noile programe şcolare şi în tot ce vedem şi auzim. Cum altfel s-ar fi putut vinde unei femei normale din România  sau din Rusia  o grămadă de lucruri inutile, cum ar fi parfumuri şi creme scumpe cât o vacă? Sau cum s-ar fi vândut nişte hamburgeri din înlocuitori sintetici la preţul cu care poţi să-ţi cumperi un pui, dacă nu s-ar fi afişat mai înainte panouri pe stradă cu portretul unei tinere femei sub care scrie: “Eu să spăl şi să calc”? “Eu să mă mulţumesc cu puţin?” “Eu să fiu devreme acasă?”

Societatea de azi creşte o generaţie de cumpărători: cumpărători de haine, cumpărători de computere, cumpărători de cărţi, cumpărători de contraceptive. E nevoie de multă atenţie pentru a nu ne transforma într-un robot comercial care cumpără fără discernământ lucruri de care nu are nevoie. Dar mai ales să fim atenţi să nu plătim pentru aceste lucruri de nimic cu propriile noastre virtuţi, cu propria, adevărata noastră demnitate.

Pentru a-şi vinde marfa, casele de modă şi cosmetică au lansat complexul fetei fără prieten. Vârsta de la care o copilă trebuie să simtă acest complex scade în raport cu setea de bani a producătorilor, aşa încât, fără exagerare, îl poţi găsi şi la fetiţele de grădiniţă, deşi, spun unii, într-o formă nevinovată. Aceste mărfuri s-ar fi vândut în proporţie mică, mă refer în special la lenjeria intimă, ciorapi, bluziţe, fustiţe, fiind, clar, nişte "unelte de specialitate," însă, odată cu lansarea acestui complex al fetei fără prieten, ele se vând bine şi în rândurile copilelor care încă mai au de susţinut examenul de capacitate.

Deoarece, la această vârstă, e normal ca fetele să nu dispună de bani proprii (deşi unele, ce-i drept, îi dobândesc singure, folosind cu îndemânare uneltele pomenite mai sus), s-a inventat un complex şi pentru părinţii care contribuie cu banii, "complexul părinţilor încuiaţi la minte". De obicei, aceştia sunt nişte părinţi "răi", care nu-şi lasă propriii copii să-şi trăiască viaţa.

Dar cel mai interesant este când vânzătorii de mărfuri stranii ţin predici religioase. Aceste predici ajung la inima tuturor tinerilor mai degrabă decât cele ale Apostolului Pavel: “Dumnezeu ne-a creat atât de minunaţi, El ne-a făcut bărbat şi femeie şi a sădit în noi atracţia unora către alţii. El ne-a poruncit să ne iubim - Dumnezeu Însuşi este Dragoste! Iubiţi-vă, dar, cât sunteţi tineri, cumpărând prezervativele cutare şi contraceptivele cutare. Şi, ca dragostea voastră să nu se stingă niciodată, cumpără-i iubitei tale această trusă de machiaj şi această cutie cu ciocolată Începe chiar acum, tinereţea nu ţine veşnic...”

De fapt, lucrurile stau puţin altfel, firea ne-o spune. Deşi pofta a biruit şi a luat locul minţii, totuşi ne dăm seama că nu-i chiar bine ceea ce facem. Alt el, de unde panica studentei căreia i s-a spus, pe neprins de veste, că i-au venit părinţii şi sunt pe coridor, iar în patul ei nestrâns mai este cineva? Dar şi mai expresivă este ruşinea de a se întâlni fata cu părinţii băiatului şi invers. Dacă nu-i nimic rău în ceea ce faceţi, de ce vă ruşinaţi? Când a fost să se săvârşească păcatul, pofta a alungat ruşinea, iar când vine timpul să mărturisim, ruşinea se îmbăţoşează.

Poetul Esop, care nu reprezintă tradiţia Biblică, are o fabulă extraordinară despre ruşine: Zeus, când făcu oamenii, rândui în fiecare felurite înclinaţii, dar uită să le dăruie tocmai Ruşinea. Şi nemaiavând pe unde să o aşeze, îi porunci să intre prin dos. Ruşinea se supără şi se împotrivi. Dar Zeus îşi susţinu cu tărie porunca şi Ruşinea zise: “Intru prin dos dacă n-o să intre şi Eros prin acelaşi loc; dacă va intra el, eu voi ieşi”. Din această privinţă, toţi desfrânaţii sunt neruşinaţi (“Zeus şi Ruşinea”).

Intenţionat am pomenit, şi acum şi mai sus, tradiţiile altor popoare şi credinţe, pentru a nu  părea doar un apologet nesuferit al creştinismului. Virtuţile umane au fost şi rămân aceleaşi în toate timpurile şi la toate popoarele, ele sunt: modestia, blândeţea, înţelepciunea, dragostea,.

 

Ceea ce ne călăuzeşte spre virtute, ca un fir al Ariadnei, este sentimentul ruşinii, care, după părerea Sfinţilor Părinţi este glasul lui Dumnezeu din noi. Ruşinea nu este prezentă la copii, atâta timp cât aceştia se află în starea de inocenţă fericită, care este dincolo de virtute. Ea apare însă odată cu primele mişcări spre păcat, când copilul află ce este binele şi răul.

Fetiţa care până mai ieri îţi sărea în braţe când te vedea, după ce a văzut un film cu triunghi roşu, roşeşte şi devine foarte timidă Această ruşine este ceea ce o opreşte să ajungă la păcat, odată cu vârsta, numai dacă nu se va potrivi emisiunilor care o îndeamnă să-şi “învingă” timiditatea. Această ruşine ar fi salvat-o şi de alte situaţii jenante şi, de ce nu, tragice, redând-o nevătămată viitoarei sale familii, copiilor şi soţului. Ruşinea femeii opreşte păcatul, spunea unul din Părinţii pustiei.

Ruşinea este starea tuturor oamenilor de după cădere. Atunci când noi ne împotrivim ruşinii, pentru a săvârşi păcatul, noi ne împotrivim glasului lui Dumnezeu care umblă în răcoarea serii şi strigă: Adame, unde eşti? ^{Facere 3, 9}

Noi toţi am moştenit această fire, şi cei care cred în Dumnezeu şi cei care nu cred. Dacă vreţi, aceasta este o dovadă că Dumnezeu există, că Biblia este adevărată. Urmăriţi aceasta pe tinerii care vin din provincie la studii în oraşe. Minunaţi-vă de timiditatea lor de care râd prezentatorii emisiunilor deşucheate de la TV. Minunaţi-vă de roşeaţa din obraji atunci când îşi cumpără un pachet de ţigări într-un bar aglomerat. Minunaţi-vă de modestia cu care stau pe tuşă în discotecile barbare, aşteptând să vină un blues ca să-şi invite la dans fata de care s-au îndrăgostit.

V-aţi întrebat vreodată de ce se sting luminile în discoteci şi de ce aceşti tineri se ruşinează să danseze? V-aţi întrebat de ce adolescentele se închid în cameră şi se învaţă una pe alta acele mişcări nefireşti? V-aţi întrebat de ce studentele din anul I nu se dau scoase din cameră atunci când îşi vopsesc pentru prima oară părul sau îşi schimbă freza? Poate pentru că sunt încă nişte biete copile, care n-ar fi făcut asta niciodată, dacă nu ar fi cerut-o timpul.

Tânărul trăieşte numaidecât acest conflict: pe de o parte, toţi îi spun că aceasta este bine, pe de alta, el simte o puternică împotrivire în adâncul fiinţei sale, pe care nu o poate explica. Glasul lăuntric îi spune că e o neghiobie ca o mulţime de oameni să se adune într-o hală mare şi să se mişte unul în faţa altuia; pe de altă parte, asta-i provoacă plăcere. Atunci, pentru a le împăca pe amândouă, se sting luminile în discoteci, iar cei începători cu totul se ameţesc cu vin ca să alunge senzaţia penibilă. Rămâne doar plăcerea aceea înfricoşătoare, goală.

Începătorii, săvârşesc păcatul cu lumina stinsă. Ei nu numai că se ruşinează unul de altul, dar, fără să-nţeleagă, se ruşinează de blândeţea omniprezentă a Ziditorului. Obiceiul de a stinge lumina ni se trage de la Adam, acesta, îndată după săvârşirea păcatului, a fugit să se ascundă la umbra unei tufe din Grădina Raiului. De atunci noi repetăm gestul bietului Adam.

Noaptea se săvârşesc furturile, violurile, e vremea prielnică pentru păcat. Tot noaptea a ieşit şi Iuda de la Cina cea de Taină ca să-L vândă pe Iisus, după cum ne descrie Evanghelsitul Ioan: Deci, după ce a luat acela bucăţica de pâne, a ieşit numaidecât. Şi era noapte. ^{Ioan 13, 30} Iuda, mergând să-l vândă pe Iisus, ţinea în mână bucăţica de pâine pe care Acesta i-o întinse la masă. Ca să înţelegem frumuseţea acestui gest, trebuie să ştim că în tradiţia iudaică gazda întindea prima bucăţică oaspetelui celui mai iubit. Asta a vrut să arate şi Hristos când i-a întins bucăţica lui Iuda, cu atât mai mult că aceasta nu era o pâine simplă, ci pâinea euharistică, adică însuşi Sfântul Trup al lui Hristos care S-a jertfit pentru răscumpărarea noastră, inclusiv şi pentru Iuda. Insistând asupra acestui amănunt, Sfântul Ioan ne atrage atenţia asupra gradului mare de neruşinare a lui Iuda, la care a ajuns din cauza patimei.

Lupta cu ruşinea este lupta cu noi înşine. Să nu ne închipuim că dacă rămânem fără un picior sau fără ochi ne numim handicapaţi, iar dacă lăsăm să ni se distrugă unul din sentimentele de bază ale fiinţei noastre ne vom numi atlanţi. Tot handicapaţi ne vom numi, dar nişte handicapaţi monstruoşi, de care nu va mai vrea nimeni să îngrijească.

Este înfiorător că această luptă cu ruşinea le reuşeşte celor care o poartă. Dacă-mi îngăduiţi să mă exprim mai exact, celui care o poartă, adică diavolului. Da, este cu putinţă să învingem ruşinea şi odată cu ea orice urmă a chipului lui Dumnezeu care este în noi. E nevoie, ce-i drept, de ceva efort, dar nu e imposibil. Noi avem puterea şi libertatea de a ne transforma în nişte monştri care îşi sfârtecă cu răceală propriii copii în numele unei absurde izbăviri de complexe.

Pentru cei care au căpătat obiceiul de a lupta cu ruşinea, există totuşi o posibilitate de a şi-l satisface. Luptaţi cu ruşinea pe care o simţim atunci când nu reuşim să părem ceea ce am fi vrut în faţa celorlalţi, aceasta este o ruşine păcătoasă, izvorâtă din mândrie. Luptaţi cu ruşinea care ne vine atunci când trebuie să mergem la duhovnic să ne mărturisim păcatele de care nu ne-am ruşinat când le făceam. Luptaţi cu ruşinea veninoasă care ne sufocă atunci când trebuie să spunem celuilalt: “iartă-mă, n-am avut dreptate”.

În rest, lăsaţi ruşinea să vă şoptească cele ce aveţi să faceţi, şi aşa veţi scăpa de ruşine.

În ce priveşte complexele, acestea sunt faptele şi gândurile tainice care ne cresc pe faţă şi pe ochi, oricât nu ne-am lupta cu ele. Cum vrei să n-ai complexe dacă te masturbezi, te aprinzi de poftă când vorbeşti cu o fată, eşti zgârcit şi vrei să pari mai mare decât eşti? Lasă-te de acestea şi vei scăpa de complexe. Fă faptele luminii, că Lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina, pentru că faptele lor erau rele. Că oricine face fapte rele urăşte Lumina şi nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu se vadă. Dar cel care lucrează adevărul vine la Lumină, ca să se arate faptele lui. ^{Ioan 3, 19-20} Să lepădăm dar lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm în armele luminii. Să umblăm cuviincios, ca ziua. ^{Romani 13, 12-13}

E cam greu, ce să faci? Lumea toată se transformă într-o discotecă cosmică. Luminile sunt stinse. Totul este gata. În întuneric, un glas cunoscut ne strigă pe nume.

* Confucius, Analecte, Cap. 9 [Despre păstrarea regulilor], 9, 27, Ed. Humanitas, 1995, p. 170.
 
Sursa: Ieromonah Savatie Baştovoi - "Între Freud şi Hristos", Editura Marineasa, 2005

 

Aceste date pot fi folosite pentru deschiderea unor conturi bancare. Pot fi folosite, de asemenea, pentru achiziţionarea de proprietăţi, derularea de licitaţii electronice, înfiinţarea unor societăţi comerciale fantomă. Toate acestea în scopul desfăşurării unor activităţi ce implică spălarea de bani, excrocherie, crimă organizată, terorism şi altele asemenea. Dat fiind că datele folosite sunt ale dumneavoastră, deci date reale, pe de-o parte tranzacţiile vor decurge uşor, falsul fiind greu de descoperit, iar pe de altă parte nu veţi putea dovedi că altcineva a făcut aceste lucruri decât extrem de greu şi de încet (în unele cazuri, deja întâlnite în S.U.A. la furturile de identitate, victima va fi în puşcărie înainte să-şi poată dovedi nevinovăţia şi va avea nevoie de ani de zile pentru a ieşi – cu o viaţă distrusă).

2) citirea datelor cu caracter biometric (amprenta digitală, amprenta facială, amprenta retinei)

Pot fi folosite pentru clonarea amprentelor digitale şi amprentelor de retină (lentile de contact personalizate). Pot fi folosite pentru a avea ulterior acces la anumite informatii securizate ale persoanei respective sau la locul de muncă al acesteia (multe calculatoare şi institutii folosesc genul acesta de control al accesului). Pot fi folosite pentru plantarea de probe false la locul unei infracţiuni, în special a amprentelor, care sunt cel mai usor de clonat (pe suport de latex). Pot fi folosite pentru confecţionarea de măşti personalizate sau trucare de înregistrări de imagini – adăugându-se amprenta dumneavoastră facială la locul comiterii unei infracţiuni.

3) clonarea cip-urilor, modificare datelor şi ataşarea lor la un alt paşaport

Clonarea înseamnă citirea datelor de pe un cip urmată de scrierea lor, în aceeaşi formă, pe alt cip şi ataşarea acestui nou cip la un alt paşaport. Nu trebuie (neapărat) să fie modificate datele de pe cip-ul original (deşi se poate face asta, iar adevăratul posesor al datelor poate fi transformat în „infractor”). Modificările pot fi făcute pe cip-ul "clonă", care urmeaza să fie ataşat la paşaportul fizic falsificat în prealabil (sau pur şi simplu cumpărat de la firma producătoare – legal sau nu – cu un cip fără date). Se înţelege că în felul acesta falsul este aproape imposibil de detectat, paşaportul fiind declarat 100% valid de către cititorul RFID, singura speranţă rămânând, ca şi până acum, în ochiul vigilent al vameşului. Dacă datele sunt clonate pe un paşaport original cumpărat pe sub mână – lucru uşor de făcut în orice ţară în care există corupţie – atunci falsul nu poate fi descoperit decât cu totul excepţional. Victima nu va avea nicio şansă să se justifice în libertate, odată ce infracţiunile au fost comise de purtătorul unui asemenea paşaport. Va intra în închisoare şi va trebui să adune dovezile nevinovăţiei sale de acolo. Viaţa socială îi va fi distrusă, cariera de asemenea. Problema cea mai gravă este că aceste falsuri vor putea fi făcute cu datele reale ale unei persoane. Până acum măcar falsurile se făceau cu date personale la rândul lor false, care puteau fi mai uşor detectate.

4) urmărirea individului purtator de act electronic cu cip

Cip-ul paşaportului se identifică printr-un număr unic ce ţine de ţara din care provine. Chiar dacă datele personale de pe paşaport nu pot fi accesate decât de la distanţe relativ mici, cip-ul poate fi scanat după acest ID unic de la distanţe extrem de mari. Oficial, cip-ul poate fi accesat în bune conditii de la distanţa de minimum 10 cm. Asta înseamnă ca el are o "dimensiune" radio sferică, având un diametru minim de 20 de cm. Cel mai mic obiect care poate fi oficial interceptat fizic de un satelit civil aflat pe o orbită joasă este de 30 cm. Un satelit militar depaşeşte cu mult această performanţă. Deci, posesorul unui paşaport cu un anumit ID poate fi identificat şi urmarit prin satelit.
Persoanele purtătoare de paşaport cu un anumit ID naţional pot astfel deveni extrem de uşor ţinta unor atentate teroriste punctuale. Pot fi realizate, de pildă, atacuri teroriste cu bombă sau arme chimice plasate în anumite containere, în aeroporturi, şi care să nu se declanşeze decât în momentul în care pe lângă locaţia respectivă trece un purtator (sau un grup de purtători) de paşaport electronic dintr-o anumită ţară. Deasemenea, reţelele de spionaj pot beneficia din plin de aceste neajunsuri în activităţile lor curente.

5) sustragerea datelor personale şi biometrice din bazele de date Schengen

Oficial, datele din noile paşapoarte biometrice urmează să fie centralizate într-o bază de date unică la nivel european, cu terminale în toate statele membre Schengen. Auditul de securitate pentru această bază nu a fost făcut niciodată public. Atâta vreme cât servere cu lungă tradiţie (NASA, Pentagon, etc.) cad victime periodic atacurilor informatice de tot felul, nu avem niciun motiv să credem că baza SIS II, atât de atrăgătoare pentru crima organizată şi pentru alte activităţi infracţionale, va reprezenta o excepţie. Odată ajunse pe mâinile reţelelor de crimă organizată, eşantioanele de date biometrice vor putea fi folosite în modurile arătate mai sus pentru a crea un adevarat haos infracţional şi social. Recuperarea acestor date va fi practic imposibilă, ele putând fi transmise în câteva clipe în orice colţ al lumii. Oamenii ale căror date biometrice au fost furate nu vor mai putea niciodată să aibă o viaţă liniştită. Dacă privim datele biometrice ca pe o cheie a identităţii personale, să nu uităm că această cheie nu poate fi schimbată. Dacă datele biometrice au fost furate, nu pot fi înlocuite în niciun fel şi mereu vor apare noi şi noi incidente, accidente, contravenţii şi infracţiuni pentru care omul ale cărui date au fost furate va trebui să se justifice. Perspectiva este limpede şi îngrozitoare: milioane de vieţi distruse de introducerea actelor electronice!

Permisele de conducere cu cip propuse pentru România conţin şi următoarele pericole suplimentare faţă de paşapoartele electronice:

1) citirea datelor cu caracter personal într-un mod extrem de facil

Spre deosebire de cip-urile RFID din paşapoarte, cele din permisele de conducere nu posedă niciun fel de sistem de criptare a datelor. Ele pot fi accesate de orice cititor compatibil cu frecvenţa dispozitivului. Orice infractor îşi poate procura un astfel de cititor la un preţ de cca 200 euro. Adăugându-i o antenă performantă – de asemenea uşor de procurat la un preţ modic – poate începe să scaneze datele celor care circulă pe stradă, dacă au asupra lor carnetul de conducere. Orice şofer este potenţială victimă.

2) citirea datelor cu caracter personal folosind dispozitive compatibile GSM

Spre deosebire de cip-urile RFID din paşapoarte, cele din permisele de conducere funcţionează la o frecvenţă înaltă (900 MHZ) compatibilă cu cea GSM (GSM-900). Deci, anumite telefoane mobile pot fi modificate şi folosite ca scannere improvizate (dar eficiente) pentru astfel de cip-uri. Distanţa de citire este şi ea, se intelege, mult mai mare (anumite teste avansează distanţe extrem de mari, de ordinul sutelor de metrii).

 

Inutil să spunem ce mană cerească reprezintă aceste lucruri pentru reţelele de crimă organizată şi/sau spionaj. Presupunând ca un om nu poartă tot timpul paşaportul la el (decât atunci când călătoreşte), permisul de conducere îl poartă aproape sigur mai tot timpul la el.

 

Toate problemele prezente la paşapoarte se echivalează şi în cazul permiselor, cu menţiunea ca acestea sunt MULT mai uşor de urmărit şi accesat decât paşapoartele.

Lucian Cornianu - Asociaţia pentru Cultură şi Educaţie Sfântul Daniil Sihastrul