Asociatia pentru Cultura si Educatie "Sfantul Daniil Sihastrul" a luat act cu profunda ingrijorare de lacunele legislative si procedurale semnalate de Autoritatea Nationala de Supraveghere a Prelucrarii Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP) in raportul NR. 6233/14.04.2009 catre Presedintele Senatului Romaniei.

Documentul (facut public recent pe blogul http://victor-roncea.blogspot.com) semnaleaza o serie intreaga de ilegalitati ce s-au petrecut, si se petrec in continuare, la Serviciul pasapoarte Ilfov, singurul serviciu din tara care elibereaza in acest moment exclusiv pasapoarte electronice.

Din punctul nostru de vedere, abuzurile descrise mai jos dovedesc urmatoarele:

- dreptatea O.N.G.-urilor şi părţilor BOR ce s-au opus "documentelor electronice";

- incompetenţa sau reaua voinţă a parlamentarilor care, fără pregătire tehnică de specialitate, s-au grăbit să accepte documentele electronice.

- incompetenţa referenţilor Sfântului Sinod care au acceptat o penibilă justificare a Direcţiei Paşapoartelor şi au indus în eroare arhiereii BOR, justificarea fiind astăzi parte a înşelătoriei pentru care Direcţia Paşapoartelor a fost sancţionată;

Mai presus de toate, se dovedeşte că NU SE POATE ACCEPTA introducerea documentelor electronice obligatorii în România şi că fiecare cetăţean, şi cu atât mai mult parlamentarii, au obligaţia de a se împotrivi prin toate mijloacele posibile acestei înregimentări stalinisto-hitleriste.

 

Iată dovezile:

1) "Procedura preluarii imaginii faciale si a impresiunilor digitale cat si procedura depunerii si solutionarii cererilor pentru eliberarea documentelor de calatorie in strainatate, actele care trebuie prezentate de solicitanti la depunerea cererilor [...] se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a legii. Pana la data de 10 aprilie 2009 nu a fost emis un act normativ care sa reglementeze aceste proceduri, in cazul documentelor electronice. Normele metodologice existente, privind regimul liberei circulatii a cetatenilor romani in strainatate, nu contin prevederi referitoare la procedura preluarii imaginii faciale si a impresiunilor digitale. Prin Hotarare de Guvern, s-a prevazut ca punerea in circulatie a pasapoartelor electronice se face incepand cu data de 31 decembrie 2008."

Cu alte cuvinte, Guvernul Romaniei a dispus punerea in circulatie a pasapoartelor electronice fara a exista normele de aplicare a legii. La Serviciul pasapoarte Ilfov, in particular, "prelucrarea datelor prin preluarea imaginii faciale si a impresiunilor digitale a inceput la 5.01.2009 fara a fi fost adoptate in prealabil normele metodologice de aplicarea a legii", consemneaza raportul.

2) "In acelasi timp, consimtamantul persoanelor vizate nu poate fi considerat expres si neechivoc, solicitantii fiind obligati ca, o data cu completarea concomitenta a cererilor pentru eliberarea pasaportului electronic si a celui temporar sa se supuna colectarii obligatorii a datelor biometrice. Imaginea faciala si impresiunile digitale intra in categoria datelor cu caracter special avand o functie de identificare de aplicabilitate generala, protejate conform art. 8 din Legea nr. 677/2001. In acest sens, colectarea datelor biometrice pentru solicitantii de pasapoarte temporare, in vederea includerii in pasaportul electronic, reprezinta o incalcarea a prevederilor art. 8, avand in vedere ca nu exista o dispozitie legala expresa care sa impuna colectarea datelor biometrice o data cu depunerea cererii pentru eliberarea pasaportului temporar sau o autorizatie emisa de ANSPDCP".

Amendamentele Patriarhiei Romane prevedeau, printre altele, posibilitatea cetatenilor de a refuza pasaportul electronic din motive religioase, urmand a li se putea oferi alternativa unui pasaport temporar. Iata ca autoritatile colecteaza date biometrice SI DE LA PERSOANELE CARE DORESC UN PASAPORT TEMPORAR, lucru care este nu numai ilegal, ci si imoral in raport cu refuzul persoanei respective de a avea un pasaport electronic tocmai pentru a nu se supune acestei colectari !

3) "Reprezentantii entitatilor controlate nu au putut dovedi daca sunt stocate in baza de date in mod corect numai doua amprente digitale [...] iar nu zece amprente care sunt in prezent preluate de la solicitanti, la nivelul SCPEEPS Ilfov. De asemenea, reprezentantii entitatilor controlate nu au putut indica si dovedi care sunt cele doua amprente stocate pe mediul de stocare electronic, cu specificarea in formatul de stocare a degetului respectiv."

In mod normal, dupa cum prevad normele UE, trebuiesc colectate, ca si date biometrice, numai imaginea faciala si impresiunea digitala a doua degete. Autoritatile romane colecteaza impresiunile digitale a ZECE degete, nefiind nici macar in stare sa sorteze ulterior cele doua impresiuni obligatorii pentru a face pasaportul valabil (aratatorul stang si aratatorul drept). Deci, nu numai ca se face un abuz prin colectarea si stocarea unui numar mai mare de date biometrice decat prevad normele europene, ci mai mult, pasaportul risca sa fie lovit de nulitate si neacceptat ca fiind valid pe aeroporturile internationale.

4) "Formularele pentru eliberarea pasapoartelor electronice, elaborate de DGP si utilizate momentan numai de SPCEEPS Ilfov nu contin acordul expres pentru prelucarea datelor biometrice, informatii privind colectarea si prelucarea acestor categorii de date, destinatarii datelor, fapt care contravine art. 8 si 12 din Legea 677/2001."

Viitorul posesor de pasaport electronic are dreptul legal sa stie ce institutii vor prelucra sau vor avea acces la datele lui biometrice. Acest drept a fost incalcat cu buna stiinta de autoritati.

5) "DGP nu a adoptat suficiente masuri de asigurare a securitatii datelor personale, nefiind stabilita obligatia de a se utiliza de fiecare utilizator al aplicatiei dedicate user name, parola si cardul de acces si nu sunt implementate log-urile de acces, potrivit Ordinului nr. 52/2002 privind aprobarea cerintelor minime de securitate a prelucrarii de date cu caracter personal."

Iata una dintre cele mai grave si halucinante probleme semnalata de acest raport ! Nu stim cine si de ce stocheaza aceste date. Evident este ca ele sunt stocate intr-o aplicatie care nici macar nu prevede folosirea de credentiale de acces. Mai mult, eventualele incercari de fraudare a sistemului NU SUNT INREGISTRATE NICAIERI.

Ca anexe, va punem la dispozitie intregul raport NR. 6233/14.04.2009 catre Presedintele Senatului României, precum si semnalele de alarma trase de Asociatia noastra si de Grupul European de Etica in Stiinta si Noi Tehnologii (pt. documente dati click pe link-uri).

Lucian Cornianu

Presedinte Asociatia pentru Cultura si Educatie "Sfantul Daniil Sihastrul"

http://www.sfantuldaniilsihastrul.ro

email: Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza

 

INVATACELUL: Parinte, dar in problema calendarului celui vechi si celui nou imi puteti spune ceva?

PREOTUL: Ce vrei sa stii despre acesta ?

INVATACELUL: As vrea sa stiu daca a fost nevoie de indreptat calendarul cel vechi (iulian), caci cei ce tin pe stilul vechi zic ca nu trebuia schimbat.

PREOTUL: Calendarul vechi nu s-a schimbat, ci s-a indreptat, caci avea mare nevoie de indreptare. Acest calendar a fost intocmit de filosoful pagan Iulian Sosigene din Alexandria, in anul 44, inainte de venirea Domnului, din porunca imparatului Romei, Iulius Cezar. Acest calendar a fost intocmit si asezat la acea vreme, potrivit cu izomeria (echinoctiul), care era la data de 24 martie si 24 septembrie. Dar dupa intocmirea acestui calendar, astronomii cei vechi au observat ca acest calendar ramanea in urma, fata de calendarul ceresc, la 300 de ani, cu o zi si o noapte, iar unii mai noi au dovedit ca la 134 de ani, calendarul iulian ramanea cu o zi si o noapte in urma.

INVATACELUL: Prea Cuvioase Parinte, dar a ramas scris in vreo carte aceasta ramanere in urma a calendarului celui vechi (iulian)?

PREOTUL: Aceasta ramanere in urma a calendarului vechi o poti gasi in Pidalionul de Neamt, editia 1844, pe fata foii a 9-a incepand cu randul al 9-lea, unde se vede scris asa: "Dupa astronomii cei vechi, Ptolomeu si altii, o noapte si o zi se pogoara izomeria in 300 de ani si ceva mai multi. Iar dupa cei mai noi, o noapte si o zi se pogoara la 134 de ani, precum se vede scris in cartea ce se cheama "Tomos agapis". Asadar din aceasta cauza, izomeria (echinoctiul), care in calendarul iulian era asezata la 24 martie, si 24 septembrie, dupa 134 de ani a coborat cu o zi la 23 martie, apoi dupa alti 134 de ani la 22 martie, si in urma, in anul 325, pe vremea Sfantului si Marelui Sinod ecumenic de la Niceea, izomeria ajunsese la 21 martie. Lucrul acesta il poti vedea scris in Pidalion, tot pe fata filei a 9-a, chiar in randul de sus, unde scrie asa: "Deci primavarateca izomerie pentru nepotrivirea a insasi miscarii soarelui de la apusuri catre rasarituri, nu se face totdeauna intr-una si aceeasi zi. Ca in vremea sfintilor apostoli era la 22 martie dupa marturia acelorasi apostoli (Cartea 5-a, cap. 17), ori, dupa altii, la 23. Iar in timpul intaiului sobor a toata lumea (de la Niceea), era la 21 martie, dupa Sevastos si altii".

Deci se vede, iubite frate, ca crestinii chiar din vremea sfintilor apostoli nu se mai tineau de izomeria calendarului iulian (cel vechi), care, dupa cum am vazut, ramanea in urma. Asa ca sfintii parinti de la Niceea fac prima indreptare a calendarului iulian - dupa cum si sfintii apostoli mai inainte de ei au facut-o - si izomeria cea de la 24, 23 si 22 martie, gasind-o in urma cu trei zile pana la venirea lor, o fixeaza la 21 martie unde era atunci.

INVATACELUL: Cum a fost cu ramanerea in urma a calendarului vechi, dupa soborul intai ?

PREOTUL: Dupa cum ai vazut in Pidalion, la locul aratat, ca izomeria calendarului iulian de la anul 44 inainte de Hristos si pana la anul 325 in vremea Sfantului si Marelui Sinod Ecumenic de la Niceea, a coborat cu trei zile in urma, la fel s-a intamplat si dupa Sinodul I ecumenic, izomeria ramanand mereu in urma. Acest lucru il arata marele invatat Nichifor Grigoras (1324), care zice ca: "indreptarile calendarului iulian au ramas neglijate si trebuie negresit de a se indrepta" (Problema stabilirii datei Pastilor, de Teodor M. Popescu, "Ortodoxia", nr. 7- 9, 1964, p. 381). Sa stii ca la anul 1325, cand se implineau 1000 de ani de la Sfantul si Marele Sinod Ecumenic de la Niceea, marele invatat si istoric bizantin, socotind ca este timpul potrivit pentru indreptarea propusa de el, a adus proiectul sau la patriarhul Isaia (1323-1324).

Iar alt mare om de stiinta, Matei Vlastares, recunoscand si el justetea propunerii lui Grigoras, a intocmit singur o "Syntagma" in acest scop, in 1355, prin care impartasea aceeasi tema. El constata ca si inaintasul lui, Grigoras, ca tabelele pascale nu mai corespund, deoarece s-au departat de ziua lunii pline astronomice. Apoi alt mare invatat, calugarul Isac Arghyras, a reluat studiile problemei pascale (1271-1372). El a aratat ca echinoctiul este socotit cu 7 zile mai tarziu si a stabilit ca acest lucru este o abatere de la hotararea Sfantului Sinod de la Niceea, daca la serbarea Pastilor nu se tine cont de luna plina care cade intre 15 martie si 20 martie, adica dupa echinoctiul adevarat, si se asteapta luna plina urmatoare. El a cerut indreptarea calendarului pentru ca tabelele pascale sa corespunda cu datele astronomice (dupa Ilarie de Pitavius, Uranologion, 1628, p. 204).

Iarasi de indreptarea calendarului si de data Pastilor s-a ocupat mult Gheorghe Ghemist Plethon (+ 1450). Acestia de pana aici au fost invatati greci din Rasarit, care au avut preocupari pascalogice si de indreptare a calendarului.

In Apus, foarte multi invatati filosofi si astronomi, vazand ramanerea in urma a calendarului iulian s-au ocupat de indreptarea lui, si fiindca nu este locul si nici vremea voi aminti macar putini dintre ei, ca:

Ioan de Sacro Busto, Albertus Magnus (+ 1280), Roger Bacon (+1292), regele Alfons al X-lea al Castiliei, care in 1240 a convocat un colegiu de astronomi ca sa calculeze datele exacte ale calendarului, in anul 1262, ei au intocmit Tablele planetare alfonsiene. Apoi renumitul sorbonist, Pierre d'Ailly (+ 1420), cardinalul german Nicolaus de Cus (= Cusanius + 1464), Paul de Midelburg (+ 1534), profesor de matematica si astronomie la Padua, invatatorul Andreas Stibonius, teolog si matematician, Georg Stannstetter, medic si filosof la Viena, dominicanul italian Ignazio Danti (Perusinus +1586) si multi altii au cerut indreptarea calendarului si a Pascaliei si au aratat nepotrivirile calendarului iulian (vezi la Teodor Popescu, Problema stabilirii... p. 382-389).

In Pidalionul de Neamt se arata ca pe la anul 1760 izomeria coborase de la 21 martie la 10 martie: "Pentru ca si noi vedem ca izomeria a ramas cu adevarat cu 11 zile inapoi" (vezi canonul 7 apostolic, f. 8).

Invatatul apusean Roger Bacon - amintit mai sus - face un apel direct la papa Clement al VI-lea (1265-1268), in care cere indreptarea calendarului vechi, iulian, aratand ca echinoctiul a ajuns la 12 martie si ca Pastele se serbeaza adeseori gresit, in baza cercetarilor acestor mari invatati si a altor multi care au fost dupa ei, Papa Grigorie al XIII-lea (1572-1585) a anuntat la 24 februarie 1582, prin bula "inter gravissimas", reforma calendarului iulian prin suprimarea a 10 zile (5-14 oct.) si readucerea echinoctiului de primavara la data de 21 martie, cum era pe vremea sfintilor parinti de la Niceea.

INVATACELUL: Dar eu am auzit pe cei cu stilul vechi spunand despre calendarul nostru indreptat ca este catolic, ca cel gregorian, indreptat de Papa Grigorie al XIII-lea la anul 1582. Oare asa sa fie?

PREOTUL: Nu este asa, iubite frate. Ca sa mai stii un lucru, afla ca intre calendarul gregorian indreptat, si cel astronomic, diferenta anuala este de 26,02 secunde, ceea ce-l face sa ramana in urma cu o zi si o noapte la 3500 de ani. Iar in calendarul ortodox indreptat diferenta dintre anul solar si cel civil este redusa prin modul de bisectare pana la un minim de 2,02 secunde, ceea ce face ca diferenta de o zi si o noapte sa ajunga de abia dupa 42.772 de ani (amanunte, la V. Gheorghiu, Sfintele Pasti si reforma calendaristica ortodoxa romana, p. 74 si Const. Chiritescu, Pascalia, p. 50).

Sa stii, de asemenea, ca ramanerea in urma a calendarului iulian era cunoscuta in Biserica noastra cu sute de ani inainte. Acest lucru se arata din marturia arhim. Nichifor, ingrijitorul Episcopiei Buzaului, care, la sfarsitul Ceaslovului tiparit de Sfantul Sinod in anul 1816, arata ca din greselile calendarului si pascaliei vechi suntem cu 13 zile in urma. El arata ca autorul acestei Pascalii este Dr. Panaite Dornici, inginer-sef.

Inca sa mai stii ca si talcuitorii canoanelor din Pidalion cunosteau foarte bine ramanerea in urma a calendarului iulian. Iata ce scrie la subinsemnarea canonului 61 din Cartagina, fila 339: "Este de nedumerit lucru pentru ce canonul acesta zice aici ca la fiecare sinod de peste an sa se arate cand are sa fie Pascha, de vreme ce intaiul sinod a facut indreptarea cea pentru Pascha ... Spre dezlegarea nedumeririi zicem ca toti parintii africani au adus numai canoanele si hotarul credintei sinodului I, dar nu si practicile lui, intru care, dupa Balsamon, se cuprindea indreptarea cea dupa Pasti, precum se vede in practicalele intaiului sinod cele scrise de Ghelasie. Dar poate si pentru ca inca nu era atat de bine cunoscuta indreptarea aceasta si dupa urmare nici cu amanuntul stiuta si lesne aflata, ca acum".

Deci, ti-am spus atatea marturii si de la invatatii din Rasarit si de la cei din Apus, caci cu adevarat calendarul era ramas in urma si a trebuit negresit sa fie indreptat.

INVATACELUL: Parinte, dar cum a fost indreptarea calendarului in Biserica noastra? Caci cei cu stilul vechi zic ca patriarhul Miron Cristea si cei ai lui si-au uitat de randuiala veche si au stricat calendarul nostru cel sfant si credinta ortodoxa.

PREOTUL: Nu-i deloc asa cum zic oamenii cei simpli, care nu cunosc nici dogmele Bisericii Ortodoxe, nici ce este calendarul.

INVATACELUL: Dar cum si de cine s-a facut indreptarea calendarului ?

PREOTUL: Nu patriarhul Miron Cristea a indreptat calendarul, ci Biserica noastra dreptmaritoare de Rasarit, in frunte cu patriarhul ecumenic de la Constantinopol si cu toti patriarhii Bisericilor Ortodoxe care au fost acolo de fata, sau au trimis delegati si imputerniciti pentru a semna in locul lor. Acestia au facut indreptarea calendarului celui vechi care, dupa cum ai vazut, ramasese in urma ca si Pascalia cea din cadrul ei.

INVATACELUL: Dar cum si cand s-a facut aceasta indreptare?

PREOTUL: Iata cum. In anul 1923 s-au adunat la Constantinopol, intr-un sinod, reprezentanti ai tuturor Bisericilor Ortodoxe. Acolo, cercetand cu frica lui Dumnezeu si cu amanuntime chestiunea calendarului iulian si vazand ca prin indreptarea lui nu se aduce nici o stirbire dogmelor, canoanelor Bisericii si randuielilor sfintilor parinti si ca prin ramanerea in urma a calendarului de la 21 la 8 martie, se calca randuiala stabilita de Sfantul si Marele Sinod ecumenic de la Niceea, au hotarat cu totii sa indrepte calendarul iulian si sa aduca echinoctiul de la 8 martie la 21 martie, asa cum il asezasera cei 318 sfinti si dumnezeiesti parinti de la Niceea, pe vremea sfantului si marelui imparat Constantin. Hotararea a fost primita de catre toate Bisericile Ortodoxe, care au luat parte la sinod, prin mitropoliti, episcopi si delegatii lor, urmand ca fiecare Biserica sa faca indreptarea calendarului cand va gasi vreme potrivita. Astfel, in anul 1924, la 10 martie, a indreptat calendarul Patriarhia ecumenica de Constantinopol si Biserica Greciei. Apoi, pe rand, Patriarhia Alexandriei, Biserica Serbiei, Patriarhia Antiohiei si in anul 1924, in octombrie, a indreptat calendarul si Biserica noastra Ortodoxa Romana, socotind ziua de 1 octombrie drept 14 octombrie, sarind peste cele 13 zile cu care ramasese in urma calendarul iulian.

Sursa: http://www.crestinortodox.ro/carte-866-79932-despre-calendar-34

 

 

Inainte de intrarea in noul colectiv[ism], imi bateam gura degeaba, spunand ca intram intr-o mare inselaciune. Dupa ce omul ma asculta, imi replica: „eu cred ca o sa fie bine”. Acest optimism era o iluzie prezenta la majoritatea. O opozitie la acest curent? Nu, procentul celor care sustineau aderarea era zdrobitor, iar aceasta este o prima asemanare cu epoca de aur cand ne amintim cu totii de majoritatea in alegeri a mult iubitului. De ce ma incapatanam sa  nu le dau dreptate optimistilor? Pentru ca era si este imposibil sa asteptam binele de la niste persoane care Il neaga pe Dumnezeu.

Daca este adevarat ca majoritatea parlamentarilor sunt masoni, atunci ii inteleg si le dau dreptate celor care nu vor sa se duca la vot, oricine ar candida; prin votul nostru ne facem partasi cu faradelegea. Poate ma veti intreba ce are politica cu credinta. Pai are, pentru ca este vorba de turma noastra pe care o pastorim si pentru care o sa dam seama. Nu este acelasi lucru daca stapanirea este pagana sau daca este credincioasa. Simplu fapt ca un domnitor sa fie credincios are un impact urias asupra credintei in tara respectiva. Aparand tara, el apara de fapt credinta. Priviti la tarile ocupate de turci si veti vedea ca unele din ele, inainte de ocupatie erau majoritar crestine, iar dupa ocupatie, au devenit majoritar musulmane. Conteaza enorm ca un domnitor sa fie credincios. In vechime popoarele aveau (sau li se impunea) credinta domnitorului. Daca imparatul era pagan, tot poporul se inchina la idoli; daca imparatul era eretic, poporului i se impunea erezia; daca imparatul se convertea la crestinism, poporul se boteza impreuna cu el. Iata cat de mult conteaza credinta sau necredinta unui imparat. Poate vom spune ca nu mai sunt actuale aceste lucruri, insa nu putem sa negam rolul urias pe care il au cei ce conduc tara, pozitivismul sau negativismul pe care ei il promoveaza in functie de credinta sau necredinta lor. Buna sau reaua lor credinta nu o cunoastem din prezenta lor la biserica, pentru ca si anticrist va fi prezent in biserica, ci se va cunoaste dupa roadele lor. Cand un reprezentant de frunte, desi vine la biserica, pledeaza pentru desfasurarea marsului homosexualilor, in mod normal el nu ar mai trebui primit in biserica.

Anticrist va vrea un popor cu inclinatii satanice, de aceea se incearca (si se reuseste din pacate) schimbarea mentalitatii oamenilor. Prin televizor, prin liberalizarea desfraului, prin tolerarea si chiar promovarea pacatelor strigatoare la cer, inca de pe acum oamenii sunt pregatiti pentru primirea lui anticrist.

Spunea cineva ca diferenta intre actualul si fostul regim este doar modul in care ni se sucesc mintile. Am citit si o povestioara cu referire la acest subiect, care este un fel de reteta: reteta racilor fierti. Racii se pot fierbe in doua moduri: se arunca direct in apa clocotita sau se fierb lent punandu-se in apa rece. Modul de preparare este diferit, rezultatul insa este acelasi: raci fierti. Aceasta este si diferenta intre vechiul regim comunist si cel actual. Primii s-au impus fortat: cei ce se impotriveau erau ucisi, dusi in Siberia, bagati in temnita. Regimul de acum a luat-o incetisor, insa merge in aceiasi directie: spre dictatura. Bineinteles, nu ma refer la regimul de la noi, care nu mai poate face mare lucru deoarece s-au vandut si ne-au vandut altora. Restrictiile nu vor intarzia sa apara si, pentru ca unde-i lege nu-i tocmeala, iata ca se sfarsi si libertatea. Bietii raci, care simt cum apa se incalzeste, nu vad nici o iesire si nici cale de intoarcere. Inchinaciune tie, noua dictatura, sau mucenicie.

Se spune ca raul trebuie taiat de la radacina, asa ca cei care se fac ca condamna comunismul, ar trebui sa nu se faca ca nu stiu ca acesta a fost adus din occident. Occidentalii l-au trimis pe Lenin in Rusia in speranta ca prin framantarile interne ce urmau ca acesta sa le declanseze in Rusia, Rusia sa slabeasca iar ei sa o poata invinge. Un fel de virus introdus in corpul dusmanului. La fel si in Romania, după lovitura de stat din 1989, strainii s-au instalat in ceea ce tot ei au daramat.

Fiara rosie care se scoala iarasi, nu intarzie sa-si arate culoarea. In loc de colectiv se cheama uniune, in loc de dusmani ai tarii apar teroristii (care daca nu exista, trebuie inventati, pentru ca dictatura sa se motiveze) si scenariile ipocrite din timpul comunismului, in care totul trebuia sa arate bine, nu intarzie sa apara. Merele padurete nu mai au ce cauta la vanzare, se supara „mult iubitul”. Animalele sa fie doar din astea mari si grase care dau cate trei galeti de lapte si care zambesc cand deschizi usa fermei. Pentru aceasta partidul face insamantari speciale. Ar vrea ca si omul sa fie scos dupa „incrucisarile” „specialistilor”, si iata ca a inviat Hitler. Iata de ce nu-i gaseau astia osemintele. A asteptat timpul potrivit pentru a reaparea in viata de zi cu zi.

Minciuna caracteristică perioadei comuniste, acum ia dimensiuni colosale. Atunci ne minteau cu productia la hectar, acum se incearcă schimbarea istoriei, prin finantarea unor decoperiri arheologice mincinoase. Atunci, cei care nu erau de-ai lor erau inlăturati cu forta; acum sunt inlăturati prin inselăciune: se creează o mare criză, in care, cei care nu sunt, sau nu intră in sistem, vor rămane la pămant. Atunci se decorau vitrinele cu alimente, la venirea tovarăsului; acum se pregăteste un spectacol urias, bazat pe ultimele descoperiri, in care oamenii să se uite cu gura căscată, la simulările noii dictaturi. Iar in locul carnetelor rosii, vor fi cipurile, care vor fi pecetea dictaturii.

Iar noi, fratilor raci, sa ne bucuram pana nu se infierbanta apa, sau mai bine sa ne pregatim pentru viata cealalta, caci pe pamant asa va fi o stramtoare, incat nimeni nu va mai vrea sa ramana aici.

(Ierom. Ioan Buliga, Desertaciunile lumii. Editie completa. Volumele I-II-III-IV, Ed. Man. Jacul Romanesc).

Sursa: http://www.razbointrucuvant.ro/2009/05/26/parintele-ioan-buliga-povestea-racilor-fierti/

 

Corectitudinea politica este dusa uneori pana la absurd. Exista nenumarate exemple in care, de dragul acestei "political correctness", sunt incalcate drepturi si se ajunge la abuzuri. Cel mai recent caz poate fi considerat cel al preotului octogenar Norman Weslin care a fost arestat vineri pentru ca protesta pasnic impotriva avortului si fata de vizita de duminca a presedintelui american Barack Obama la Universitatea Catolica Notre Dame din South Bend, Indiana.

 

Desi nu a fost lovit, preotul, evident slabit, a fost legat, suit pe o targa speciala si "saltat" ca un sac de cartofi. Nu facea altceva decat sa poarte o cruce si sa cante Ave Maria."De ce arestati un preot catolic care incearca sa opreasca uciderea unor copii?", intreba Weslin, in timp ce era legat de maini in fata camerelor de luat vederi. O soarta similara au avut si alte cateza zeci pe persoane. Printre ele, si un fost candidat republican la presedintie, Alan Keyes.    

 

La intrarea campusului universitar, sute de militanti antiavort au manifestat, arborand pancarte cu imagini ale unor fetusi avortati si denuntand sustinerea lui Barack Obama fata de aparatorii dreptului la alegere.

 

Mai mult de 360.000 de persoane au semnat o petitie in care i-au cerut presedintelui universitatii sa anuleze invitatia. "Presedintele a recunoscut in timpul campaniei ca nu stie de cand un copil devine fiinta umana. Cum puteti apara drepturile oamenilor, daca nu stiti cine beneficiaza de ele?", a intrebat, la televizunea Fox, preotul Frank Pavone, unul dintre organizatorii protestelor. Pavone a vorbit despre un nou sondaj Gallup, potrivit caruia 51% dintre americani se opun avortului, fata de 42%, care il sustin.

Sursa: http://www.ziua.ro/news.php?data=2009-05-18&id=28237

 

O întâmplare minunată din Sfântul Munte Athos povestită de Părintele Arsenie Boca (pe atunci tânărul diacon celib Boca Zian).

Lucram de cateva zile sa reconstruim treptele care coboara dinspre schitul Prodromul la pestera Sfantului Athanasie. Pestera se afla aproape in buza marii, la vreo 50 de trepte deasupra ei. Foloseam materialul existent chiar de acolo, bucati de roca destul de tare si pe care o fasonam cu dalta si cu barosul. Lucram cu Porfirie si Dometie de la chilia Sfantul Ipatie, dar primisem ascultarea de la Parintele Arsenie Mandrea, staretul Prodromului. Pentru mine era un fel de plata sau troc ca sa mi se ingaduie sa copiez din biblioteca bogata in manuscrise pe Parintii Filocaliei. Era o misiune pe care am primit-o de la Vladica Nicolae Balan si de la Parintele Profesor Dumitru Staniloaie. Trebuia sa facem munca de ocnasi, spargeam si fasonam dalele de piatra apoi le trageam cum puteam de la vale la deal. Mai foloseam bate rotunde din lemn de castan si niste capete de funii foste parâme ale corabiilor din cea trecuta vreme, ce miroseau a mare, a alge si a peste. Mi-era o sete si o foame, gura mi-era năclăită si amară, soarele ne batea dar nu ne prea incalzea in timpul ce greu se desprimăvăra, de inceput de aprilie. Ma gandeam la sfintii de pe Muntele Sinai care si ei au carari in trepte pe drumul spre piscul muntelui unde Moise a primit tablele legii – Tora. Incercam sa-mi aduc aminte din liceu cate trepte erau pe muntele Sinai. Aici aveam de lucrat vreo 300. Porfirie care era mai solid ca mine imi striga in ureche:

- Pune mana Ziane, ca-mi rupe bolovanul laba piciorului; tu Dometie ce faci? Te-o batut soarele in cap? Tine cu forta!

M-am trezit din reverie si mi-am opintit muschii din toate puterile. Greu canon aveam. Canonul nu e greu daca te ajuta Maica Domnului- Panaghia, Doamna si Stapana Muntelui sfant. Dometie incepu sa cante: Axion Estin. Vrednica esti, un fel de Ave Maria.

- Si cu rugaciunile PreaSfintei Nascatoare de Dumnezeu si a Sfantului Athanasie Athonitul, care si el a murit cand s-a dărâmat schela si i-a cazut bolta in cap, Doamne miluieste-ne si ne mantuieste pe noi pacatosii. Prinde bine Ziane, ca deseara mancam o ciorba de radacini indulcita cu miere din butoiul fratelui Gavriil, daca ne facem treaba.

- Amin, rosti sec Porfirie. Dometie, tu vrei sa fii al doilea Cucuzel pe Sfantul munte? Daca vrei sa te indumnezeiesti, bine, fa-o, ca si eu vreau, dar nu mi se pare corect sa ne tii fara un strop de apa. Omul trebuie sa bea zilnic doi litri de apa, asa zice medicul de la Vatoped, Siluan, noi nu am avut toti trei un litru astazi. Du-te si adu niste apa de mare sa-mi ud gura, fugi! Inca n-ai venit?

- Esti prea dur frate Porfirie cu Parintele Dometie, e mai slabut el de constitutie, am intervenit eu. Priveam in jos dupa Dometie care mergea de parca zbura. Marea se involbura si lovea in valuri inspumate stancaria de pe faleza. Cred ca va trebui sa ne ducem sa facem o baie de apa sarata pana mai e soare. Ma dor si pe mine oasele, mi-a intrat igrasia si raceala zidurilor pe care le-am pictat. Chiar vroiam sa te intreb frate Porfirie, ce meserie ai avut inainte sa te tunda in calugarie?

- Am fost mecanic de utilaj greu. Parintele staret Arsenie m-a intrebat ce meserie am si asa am ajuns maistru constructor de trepte in piatra. Ai grija Ziane cum te proptesti in coada ţapinului ca daca o rupi nu mai am alta aici, si o sa te trimit sus in paduricea schitului sa tai una noua.

- Am taiat vreo cinci cozi si le-am pus la uscat luni cand tu erai la moara de lemn, adica la gater, langa Manastirea Iviron, asa ca maine o sa mai montam doua ţapine!

 

- Stii ca imi placi diacone de la Sibiu, chit ca nu prea ai voce sa canti, dar te duce mintea!

 

- Am vrut sa ma fac aviator. Dar ca sa intru la Cotroceni la scoala de aviatie imi trebuiau bani multi si mama nu avea de unde sa-mi dea nici daca-si vindea casa. Singura scoala unde urma sa primesc bursa a fost la teologie. Si cu toate ca eram un copil credincios de mic nu m-am simtit vrednic sa ma fac preot. Mama voia sa ma insoare.

- Dar tu nu si nu! Nu te-ai insurat, dar cum esti diacon? Te-a hirotonit celibatar?

- Da, m-a hirotonit pe incredere ca nu o sa ma insor dupa ce am primit treapta diaconiei. Ia spune ai adus scripetele pe care ti l-am cerut daca tot ai fost la moara de lemn de langa Iviru? M-am gandit ca daca nu gasim acest scripete, trebuie sa facem unul, lucram cu unelte rudimentare.

- Cum ai zis? Nu am auzit acest cuvant si nu l-am gasit in nici un ceaslov.

 

- Rudimentum, pavimentum, ornamentum, postamentum, testamentum, instrumentum, sacramentum…

- Esti poet? Nu te juca! Tine bine coada ca se dezvârte vârtejul si ne plezneste de ne rupe mainile. Crezi ca e usoara calugaria aici la Sfantul Munte? Si mai ducem si o saracie lucie ca ne tin grecii cum vor ei, in ciuda ajutoarelor pe care voievozii nostri romani le-au trimis aici la Sfantul Munte. Imi place sa cred ca daca facem scripetele pe care mi l-ai desenat o sa ridicam mai usor lespezile astea. Am sa ma duc maine si am sa fur un scripete de la Meghisti Lavra, am vazut eu ca aveau vreo trei in depozitul de langa Arsana unde acosteaza vaporul cand vine cu butoaiele cu ulei si vin de la Atena.

- Dar furtul este un pacat, intervene Dometie care tocmai ajunse cu caldarea in care avea apa de mare.

- Bine ai venit cu apa sarata, ia da sa-mi spal putin gura.

Porfirie isi scufunda palmele in galeata si bău din pumni apa sarata.

 

Mai lasa-mi si mie, am zis, nu o bea toata.

In vreme ce Porfirie se spala, Dometie recita: “Cand vine Domnul la tine te dezlegi de toate, nu numai de nedreptatile tale ci si de toata dreptatea ta! Cand stai in fata Domnului esti mai presus de lumea aceasta, mai presus de trancaneala si carteala vietii; ai, cu un cuvant, ceva din linistea mai presus de lume a lui Dumnezeu.

- Amin, zise Porfirie, nu te stiam asa patericos, din ce Parinte al patericului ai scos cuvantul acesta de folos? Parca nu ai fi fiu de cioban de la Tilişca, măi Dometie!

- Din Sfantul Arsenie care a pustnicit in pustia Schetica de langa Nil din Egipt. El era unul care tacea mult si asa, prin trezvie, isi alegea gandurile si vorbele indepartandu-le pe cele rele si fara de folos. Cu harul Prea Sfantului Duh a ajuns la isihie inca de tanar.

Se lăsă o tacere placută, Porfirie nu mai zicea nimic, mai mult ca sigur că, cugeta in mintea lui mai putin scolita in ale teologiei, cumpanea vorbele pe care le rostise Dometie. Erau vorbe cu greutate. Dometie rupse tacerea:

- Mă trimitea tata cu oile pe la noi pe sub munte. Acolo intr-o viroagă era casa unui calugar plecat de la Foltea din Sălişte. Era un fel de stână din piatră acoperită cu niste capriori de brad pusi unul langa altul si acoperiti cu pamant batut. Parintele Achim era mic de statura, cam crăcănat si cu o barbă până la genunchi. Avea niste ochi albastri ca marea, asa cum ii are Parintele diacon Zian.

- Mama mea, Creştina avea ochii albaştri, (mama Parintelui Arsenie Boca n.n.) ea m-a harazit din pântecele ei să mă fac preot. Acum mi-am adus aminte de ea că nu i-am scris de peste un an de zile. I-am spus că vreau să mă călugăresc şi s-a supărat. Nu-i mai scriu pentru că vreau să o învăţ să uite de mine. Nu ştiu dacă e bine sau e rău, voi ce ziceţi?

 

- Nu stiu, răspunse Porfirie, tu eşti cu mai multă şcoală ca mine. Ori îi scrii ori nu-i scrii ea tot se gândeşte la tine, că e mamă .

- Trimite-i o scrisoare ca se va bucura sa primeasca din Grecia si se va lauda la vecini cu baiatul ei care a ajuns la Sfantul Munte, Gradina Maicii Domnului.

 

- Asa o sa fac, daca zici tu, Dometie.

- Parintele acela de la noi, Achim, m-a invatat sa citesc si mi-a dat cartile lui sa ma uit prin ele. Cand mergeam cu oile, iesea si el la deal cu traista, ne opream si ma invata. A fost tatal meu duhovnicesc. La el a venit un Parinte de aici de la Sfantul Munte ca sa mearga prin sate sa adune pomeni si pomelnice pentru restaurarea manastirii Zografu unde este steagul lui Stefan cel Mare cu Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Asa am auzit eu de Sfantul Munte pentru prima oara, aveam doar 13 ani. El era roman si traia intre greci. Mai intai a fost la chilia Nasterii Maicii Domnului pe mosia Manastirii Vatoped, si l-a avut duhovnicesc pe Nicodim ucenicul schivnicului Arsenie. Acest Arsenie era mare sculptor in lemn si marmura. De la el au ramas multe obiecte frumos lucrate, cruci, candele, potire, felinare, vase de flori…a lucrat si doua sculpturi legendare: Rastignirea si A doua venire vreme de 15 ani.

- Am auzit si eu de Arsenie acesta dar nu l-am vazut, vorbi si Porfirie. Se spune ca pe Arsenie l-a luat Maica Domnului sub mantie si l-a dus pe varful Athonului ca sa completeze numarul celor 7 pustnici care se roaga pentru pacea lumii si traiesc fara mancare si fara apa, doar cu cuvantul lui Dumnezeu.

- Te cred, interveni Dometie, am auzit si eu intr-o zi de hramul Sfantului Munte si de aceasta traditie, pe 6 august, cand am urcat in vârf. Vorbeau niste pustnici care stateau la lumina unui opaiţ chiar sub varf intr-o pestera sa se odihneasca. Era pe la ora 4 dimineata, eu eram cu Pelaghie, un ucenic al lui Evghenie Vulgaris. Acesta citea dintr-o carte scrisa de Ilie Miniat. Parintele Evghenie avea vreo 80 de ani si s-a suit pe munte pana in varf. El s-a dus la sihastrii care povesteau in pestera si am auzit ca a murit Parintele Hrisogan din cei 7 stalpi neclintiti ai Athosului si ca va fi inlocuit de Arsenie sculptorul. Se zice ca printre cei 7 stalpi ai Ortodoxiei era si veghetorul Parinte Varnava, dascal al rugaciunii lui Iisus si românii Martinian, Iona si Teofilact care s-au randuit unul pe altul in ceata celor 7. Acestia toti erau sculptori: faceau linguri, faceau căni si doniţe, cofăiaşe pentru ulei sau vin.

- Dar de Părintele Iona ai auzit tu, intrebă Porfirie, a fost un om cu scoala multa, a tradus doua carti ale Sfantului Nicodim Aghioritul: “Războiul nevăzut si paza celor 5 simturi”. Desena si frumos. Am vazut desenat trupul omului si inima scoasa din trup si plamanii. Practică rugăciunea inima, pe respiratie si pe şezutul în scăunel .

- Zise Dometie: oamenii din ziua de astazi nu au harul lui Dumnezeu. Si daca uneori au putin har ei il indeparteaza prin gandurile rele. Atunci diavolii stau cu ei.

- Ptiuhh, ucigă-l Sfânta Cruce ! rosti Porfirie. Nu e bine să amintesti de necuratul, că uite m-am lovit la picior si mi-am spart si bocancul. Părinte Ziane, de ce n-ai adus o pereche de bocanci noi din România?

Eu taceam, si ascultam pe acesti parinti minunati athoniti। Soarele apunea dinspre varful mutelui. In lumina lui puteam vedea undeva pe peretele muntelui o chilie atârnată ca un cuib de rândunea. Se vedea si o figura de om care intra si iesea in acel cuib minunat atarnat de peretele muntelui. Din pozitia de unde lucram noi nu prea puteai vedea multe. Inspre mare nu aveai ce vedea pentru ca marea aici este foarte nelinistita, sunt curenti marini si vapoarele nu se apropie caci s-ar scufunda. Daca ne imaginam Sfantul Munte ca un vapor, locul unde lucram noi la pestera Sfantului Athanasie ar fi prora vaporului, adică vârful acestuia. Parcă citindu-mi gândurile Dometie spuse cu glasul lui dulce si cântat:

- Mari si minunate sunt lucrurile tale, Doamne, că Tu toate cu intelepciune le-ai facut। Aici e un loc sfânt, aici a venit Maica Domnului cu Sfantul Ioan Evanghelistul purtati de furtuna . In loc sa ajunga in Cipru la Lazăr cel inviat a patra zi de Domnul Iisus care era Episcop acolo, au ajuns cu corabia aici. Au cazut statuile idolesti si dracii au iesit din ele strigand: A venit Maica Domnului, sa fugim!

- DOAMNE MILUIESTE si ajuta-ne sa terminam treptele, zise Porfirie.

- Maica Domnului face multe minuni, zise Dometie. Maica Domnului din icoana Portăriţa, care a venit plutind pe mare, i-a redat vederea unui Părinte, Nectarie. Iar Maica Domnului din icoana Axion Estin l-a scăpat de la înec pe călugărul Dorotei cand se rasturnase luntrea in care pescuia si el era inghitit de valuri. Dar sa vedeti cum s-a intamplat : Dorotei era păzitorul si lumânărarul acestei icoane in biserica Protatonului din Karies. Când se scufunda în mare a strigat din adâncul inimii: Maica Domnului, eu, slujitorul tău, mai mulţi ani te-am slujit si te-am păzit, acum auzi-mă si Tu pe mine că mă prăpădesc in valuri.

- Se inserase de-a binelea si mai aveam de transportat două lespezi. Cand te rogi si vorbesti despre sfinti si mai ales despre minunile Maicii Domnului munca ta are un spor nebanuit. Lucrul sporea ca in povesti. Asa fac toti calugarii athoniti, in timp ce lucreaza la ascultarea pe care le-a randuit-o staretul si vorbesc despre oameni luminati si sfinti. Lucrul sporeste cand Dumnezu miluieste.

Dometie zise:

- Am ajunat toata ziua, mi-i sete cred că am vedenii, vad mereu o făptură acolo sus pe zid la chilia aceea si stiam ca e părăsită। Este curios sau este o minune. Acum parcă are figură de leu, acum parcă are de om, voi nu vedeti?

- Să te lămurească diaconul Zian că el e pictor, eu sunt un simplu călugăr fără scoală.

- Da, am intrat si eu in discutie, cei 4 Sfinti evanghelisti au cate o fiintă lângă ei ca simbol si chintesenţă a mesajului din Sfanta Evanghelie pe care a scris-o fiecare. Sfăntul Matei, care a fost vameş inainte sa-L cunoască pe Mântuitorul are simbolul Ingerul. Marcul are viţelul, Luca are leul, Ioan are vulturul.

Se auzi o bubuitură ca atunci când s-a rostogolit un bolovan pe pietrele de jos. O voce tulburătoare rosti “Zian Boca, din România să-i scrii mamei tale scrisoare că, dacă nu, va muri si o ai pe suflet. Stiu ca esti fecior si că nu te-ai atins de femei dar eşti mândru ca eşti pictor şi că ai tăiat cadavre la facultatea de medicină din Bucureşti, va trebui să posteşti, să te rogi şi să tai 100 de beţe din castan ca şi canon de ispăsire.” Noi tocmai ne opinteam toti trei să impingem un bolovan mare pe două beţe de castan puse ca role. Dar să impingi la deal este neasemanat de greu. Am simtit deodata ca se usureaza povara si bolovanul merge la deal ca tras cu o funie de sus de către cineva sau de o maşinărie cerească।

Dometie sesiza si el ce se intampla si exclama: Nascatoare de Dumnezeu! A venit Sfantul. Intr-adevar langa noi era o faptura parca om, para fiara, cu barba pana la pamant si un par ca o coama de leu. Impingea cu noi la bolovan. El era cel care facea ca bolovanul sa mearga parca tras de cineva de sus. Rosti:

- Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine Nascatoare de Dumnezeu…

 

Avea o voce ingereasca, nici tipatoare, nici ragusita dar placuta. Mi-am adus aminte de un tenor care canta in corul catedralei mitropolitane din Bucuresti. Toti cantam “Cuvine-se cu Adevarat”. Vocea mea care nu era exersata la cantat a capatat inflexiuni melodice si scotea sunete placute pe care nici eu nu le cunoasteam pana atunci. Canta si Porfirie cu vocea lui de bas iar Dometie ne intrecea pe toti. Eram ca in rai. Patru fapturi care pe buza unei prapastii o preacinsteam pe Maica Domnului. Mintea insa imi zbura in satul meu natal la Vata de Sus. O vedeam pe mama ingenunchiata la icoana Preacuratei Fecioarei Maria cum se roaga si cum plange cu poza mea in mana. Faptura de langa mine, cu barba lunga imi spuse:

- Pe mama ta o cheama Creştina si e vaduva. Cand te-a adus pe lume, te-a afierosit Domnului si bisericii.

M-am cutremurat, ca aveam langa mine un Sfant, un Prooroc care-mi stie trecutul si numele.

 

- Parinte, cum te cheamă si cine esti? intreba Porfirie.

 

Strainul nu raspunse.

- “Nu va temeti de Parintele Staret Arsenie ca nu va pedepseste pentru ca nu v-ati dus la vecernie. Stiati ca cei noua stalpi ai Athosului vin anul acesta de Sfintele Pasti sa slujeasca Sfanta Liturghie in schitul Prodromul? Unul dintre ei este Parintele Matei din Karacalu, un om foarte smerit care slujeste Liturghia zilnic prin chili si prin colibe unde este un Sfant Antimis. Va sluji Liturghia pana la ultima lui suflare. Anul acesta de Pasti va ninge pe varful Athonului. O sa ne vedem de Inviere. Frate Zian, nu uita sa-i scrii mamei tale.”

Eu nu ma mai puteam minuna de cele ce se petreceau. Parintele sau fratele care vorbise s-a facut nevazut dintr-o data. Parca ma atragea ca un magnet sa ma uit dupa el. Era deja noapte. Nu mai puteam sa ma uit dupa el. Porfirie punea uneltele una langa alta, ca sa le avem maine dimineata in ordine. Dometie era cuprins de o placuta emotie si ca intotdeauna, canta un imn. Se auzi vocea fapturii care tocmai plecase, a preabunului Parinte; Nu stiam cum il chema, dar eram atras inspre in sus si am inceput sa urc repede. Poteca se lumina de o lumina albastruie ca de arc electric, lumina care venea de la faptura minunata ca de la un rug ce ardea pe munte deasupra noastra. Dupa mine urca Porfirie gafaind, si apoi Dometie cantand. Sfantul nostru ne lumina drumul spre varful Muntelui. Era un dar dumnezeiesc nesperat caci noaptea se lasase si fara lumina ne-am fi pravalit in abis si ne-am fi pierdut vietile. Porfirie zise:

- Sunt de zece ani pe Sfantul Munte si nu am trait nici o minune pana astazi, dar astazi mi s-a aratat mila lui Dumnezeu prin acest Sfant. Stai Preasfinte, si nu fugi, caci vedem lumina ta ca pe un far calauzitor si putem urca muntele fara sa cadem in prapastie.

- Minunat este Dumnezeu intru Sfintii sai, vorbi si Dometie in psalmi. Frate Ziane, azi ai primit botezul cu foc si cu proorocie, caci ti s-a vorbit tie de sus.

Eu nu vorbeam nimic, eram cuprins de o sfanta emotie si de o caldura nemaitraita. Imi facea bine, caci din pricina frigului care se lasase la malul marii, eram inghetat. Am ajuns pe buza Muntelui, la crucea din lemn de Dafin. Sfantul nostru se departa dar inca ne lumina cu faptura lui Indumnezeita. Vedeam poteca ce duce catre schitul Prodromul. Sfantul mergea inaintea noastra, dar parca sarea ca o roata de foc, ca o pasare inrosita. In spatele meu, Parintele Porfirie se inchina si recita ritmic, gafaind: “Iisuse, Fiul Lui Dumnezeu, miluieste-ma”. Dometie canta: “Cu noi este Dumnezeu, intelegeti neamuri si va plecati”. Dâra de lumina intra inaintea noastra pe poarta manastirii, si noi dupa ea. Ajunsi in poarta care tocmai se inchidea, ne trezi din revelatie vocea barbateasca a Parintelui staret Arsenie Mandrea, venit el insusi sa inchida portile manastirii.

- Cate trepte ati lucrat, parintilor?

- Unsprezece, raspunse Porfirie.

- Bine, consemna staretul Arsenie. Puteti merge sa cinati la trapeză. Domnul sa fie cu voi. Sa va treziti cand incepe utrenia cu catismele.

- Amin, concluziona Dometie.

Am alergat la spalator si ne-am spalat cu apa rece, inghitind si cateva guri, dar parca nu mi-era sete, desi nu bausem toata ziua nici o gura de apa. Nu bausem nici din apa sarata, aceea pe care o adusese Dometie din mare. M-am dus in camera mea si m-am intins pe patul tare, athonit, pe burta, ca ciobanii, caci si oasele ma dureau si muschii de efortul zilei.

Sufletul insa imi era luminat si fericit. Astazi pe Sfantul Munte al Athosului am trait prima minune, am intalnit un sfant. O para de foc.

Mi-am zis in gand “Tatal nostru” , si mi-am insemnat patul, facand cu mana dreapta semnul sfintei cruci. Apoi m-am cufundat intr-un somn adanc.

(Extras din"Catisme ale Pr. Arsenie Boca pe Muntele Athos" Ed. Credinţa Strămoşească)