O parte din revelaţia dumnezeiască făcută oamenilor a fost scrisă. Ea se numeşte Sfânta Scriptură sau Biblia şi are două părţi: Vechiul Testament şi Noul Testament.
    

Vechiul Testament cuprinde învăţăturile date de Dumnezeu oamenilor înainte de venirea lui Hristos în lume. Este alcătuit din următoarele cărţi:
Pentateuhul sau cele cinci cărţi scrise de Moise: Facerea, Ieşirea, Leviticul, Numerii şi Deuteronomul;
2 cărţi istorice înainte de regat: Iosua şi Judecători;
13 cărţi istorice după regat: Regi (4), Paralipomena (2), Ezdra(3), Neemia şi Macabei(3);
5 cărţi ale profeţilor: Isaia, Ieremia, Plângerile lui Ieremia, Iezechiel şi Daniel;
12 cărţi ale prorocilor: Osea, Ioil, Amos, Avdie, Iona, Miheia, Naum, Avacum, Sofonie, Agheu, Zaharia şi Maleahi;
Psalmii lui David sau Psaltirea;
4 cărţi atribuite lui Solomon: Cântarea cântărilor, Proverbe, Eclesiastul şi Înţelepciunea lui Solomon;
8 cărţi cu diferite istorii: Rut, Estera, Iov, Tobit, Iudita, Susana, Bel şi balaurul, Cântarea celor trei tineri;
4 diverse alte cărţi: Înţelepciunea lui Iisus fiul lui Sirah sau Eclesiasticul, Baruh, Scrisoarea lui Ieremia, Rugăciunea regelui Manase.   

În total, Vechiul Testament are 54 de cărţi canonice şi bune de citit, adică recunoscute de Biserică.
    

Noul Testament are în el învăţăturile aduse în lume de Fiul lui Dumnezeu, Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos.   

Cărţile canonice ale Noului Testament sunt în numar de 27:
4 Evanghelii, scrise de Matei, Marcu, Luca şi Ioan;
Faptele Apostolilor;
14 epistole ale Sfântului Apostol Pavel către: Corinteni (2), Tesalonicieni (2), Timotei (2), Romani, Galateni, Efeseni, Filipeni, Coloseni, Evrei, Tit şi Filimon; 

epistola Sfântului Apostol Iuda;
Apocalipsa scrisă de Sfântul Apostol Ioan.
    

Cărţile Sfintei Scripturi sunt împărţite pe capitole şi versete numerotate. De exemplu, I Regi 2,5 înseamnă vesetul 5 din capitolul 2 al primei cărtţ a Regilor din Vechiul Testament, iar II Cor. 3,7 trimite la a doua epistolă către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, capitolul 3, versetul 7.
    

De remarcat că, pe lângă aceste scrieri canonice, recunoscute de Biserică, mai circulă şi alte scrieri repudiate de Biserică, întrucât au învăţături străine de ortodoxie, dar autorii lor eretici au căutat să le dea autoritate punându-le în seama unor autori sfinţi. Printre aceste scrieri numite apocrife (ascunse) se numara 31 de aşa-zise evanghelii, dintre care cităm Protoevanghelia lui Iacov, Evanghelia după Toma, Evanghelia lui Pseudo-Matei, Evanghelia lui Petru, Evanghelia lui Nicodim, alte scrieri zis profetice, precum cartea lui Enoh, Înălţarea lui Moise, Testamentul lui Avraam, Testamentul lui Iov, Apocalipsa lui Petru şi multe altele. Că folosirea lor duce pe căi rătăcite o dovedeşte mulţimea sectelor ai căror fondatori s-au bazat şi pe asemenea scrieri apocrife (de exemplu, Ellen White, fondatoarea sectei adventiste).