Comunismo-fascism feroce cu masca democratica
În această lume orice lucru rău are şi unele părţi bune, chiar şi involuntare. De asemenea, majoritatea lucrurilor bune au şi părţi rele, sau care pot fi folosite spre rău. Dar acest lucru nu înseamnă că răul nu este rău, ori că binele nu este bine. Acest lucru înseamnă doar că e destulă confuzie şi suntem destul de şovăielnici. Totuşi, dincolo de slăbiciunea noastră, este evident că răul este rău şi binele este bine.
De pildă, este rău să prigoneşti pe cineva pentru ceea ce este el. Dacă noi, creştini fiind, ne raportăm la Tatăl nostru ceresc, vedem că El nici pe Satana nu îl prigoneşte pentru că e Satana. Îi pune stavilă, îi limitează puterea răutăţii, dar nu-l distruge, nu-l desfiinţează. Deci Răul deplin, Satana, este îngăduit de Dumnezeu în numele liberului arbitru, cu toate că puterea de acţiune îi este limitată, atât în numele iubirii cât şi al liberului arbitru (de această dată al celorlalţi, care ar fi copleşiţi de puterea Răului).
Este prin urmare limpede că a prigoni pe cineva pentru ceea ce este e un lucru rău. Îi poţi, desigur, limita libertatea de acţiune, dacă acţionează cu răutate, spre distrugerea celorlalţi, dar nu ai voie să-i interzici să fie ceea ce vrea să fie. Poţi încerca să-i vorbeşti, să-l lămureşti. Îi poţi - repetăm - limita libertatea atunci când aceasta este folosită spre a face rău. Dar nu ai voie să-i siluieşti conştiinţa. Spurcăciunea violului fizic este înmulţită de mii şi mii de ori atunci când violul devine psihic.
Eterna tiganiada ?
Problema sociala reprezentata de tigani nu este de ieri de astazi, ci de cand europenii au intrat in contact cu aceasta etnie. Romii sunt o populatie care nu se lasa asimilata, ci opune o rezistenta deosebit de puternica la orice forma de civilizatie si la orice proces de civilizare, o populatie lipsita (cu exceptii individuale, desigur) de orice simt civic fata de patria de adoptie, traind intr-o continua stare de promiscuu optimism.
Nu numai in Romania, ci oriunde au ajuns, tiganii au reusit sa inspire o lipsa de incredere aproape totala si sa isi construiasca si imaginea de infractori de profesie. Aceasta pentru ca la tigani nu exista alta lege decat a lor, iar respectul pentru celalalt, pentru strain, pentru „gagiu“, este fie egal cu zero, fie conditionat de interese imediate sau de prietenii individuale.
Societatea in jurul lor evolueaza, lumea se schimba, clima se modifica, tiganii raman insa aceiasi, spre disperarea celor din jurul lor. Caci nimeni nu ii iubeste pe tigani (fara doar si poate cu exceptia acelora care nu au intrat niciodata in contact cu ei). Aceasta constanta in inapoiere face ca problema romilor sa devina din ce in ce mai presanta.
In Romania, tara cu o destul de numeroasa comunitate tiganeasca, ultimii 50 de ani au fost marcati de o serie de solutii, toate ineficiente. In timpul regimului comunist, s-a incercat urbanizarea fortata a romilor. Acest efort nu numai ca a fost inutil din punctul de vedere al formarii unei culturi civice elementare a tiganilor, dar a dus si la pagube, greu reparabile, ale centrelor istorice din orasele noastre.
Dupa decembrie 1989, tiganii au fost subiectul unor griji „la standarde occidentale“. Au aparut multe si inutile organizatii nonguvernamentale ale romilor, partide politice ale acestora si, desigur, posturi si institutii guvernamentale. A devenit, intr-un fel, obligatoriu sa ai, ca demnitar roman, un consilier pe problema romilor, sau sa dai cu subsemnatul pe la diferitele manifestari organizate de acestia.
Cum a fost cu eliberarea Parisului
Parisul a fost eliberat de trupele lui de Gaulle, avându-i pe americani în spate, la 25 august 1944. De atunci încoace, ziua aceasta constituie pentru francezi ocazia etalării unei viguroase mândrii naţionale, despre care, din păcate, noi, străinii, ştim doar ce ne oferă massmedia.
Bunăoară, celebrul Paris Match, care a publicat, decenii întregi, în numerele sale din preajma aniversării, fotografii autentice din acele zile, de pe străzile Parisului (de unde le-o fi tot scos, Doamne, atâta amar de vreme – şi mereu altele?): cârduri de soldaţi germani cu mâinile sus, escortaţi de câte-un adolescent în tenişi, cu ditamai pistolul automat Schmeisser în braţe, colaboraţionişti puşi la zid de plutoane de execuţie ale Rezistenţei, tanchişti americani cu sticla de şampanie în mână şi cu câte-o pariziancă entuziast - primăvăratic - decoltată pe fiecare genunchi. Şi, aproape la fiecare aniversare, noi poze cu “curvele nemţilor, care şi-au primit pedeapsa meritată” (nu-mi aduc aminte ca Paris Match să fi folosit chiar aceste cuvinte, dar am impresia că nu asta e problema): nefericitele au fost tunse numărul zero şi plimbate în pielea goală, cu şuturi în fund, scuipate şi înjurate de toţi patrioţii de pe trotuar – care, nu-i aşa, nici usturoi nu mâncaseră, nici gura nu le puţea.
Ce fac Romanii ardeleni?
Când s-a organizat Mitropolia de la Cluj, o mulţime de ardeleni, mai ales din Sibiu, dar nu numai, s-au agitat. Şi s-au agitat foarte tare. Dar când e vorba de "referendumul" organizat de unguri în aşa-zisa "secuime" (care de mult e deznaţionalizată de Ungaria şi devenită maghiarime), ardelenii dorm. De la 1918 şi până astăzi propaganda maghiară nu încetează a ponegri atât pe Români în general cât şi stăpânirea românească în Transilvania, Crişana, Maramureş, Banat. România, statul român şi Românii sunt acuzaţi in corpore şi individual de orice este cu putinţă, de la corupţie la severitate extremă, de la lipsă de preocupare pentru educaţie la controlul extrem al educaţiei, de la delăsare la oprimare. Este evident că nu au cum să fie adevărate toate. Dar principiul "ponegreşte, ponegreşte, până la urmă va rămâne ceva", funcţionează şi în acest caz.
Ce face statul român? Ceva - foarte puţin - mai mult decât nimic, dat fiind că UDMR este prezentă în mai toate guvernările.
De ce l-am reclamat pe Cristian Neagoe
In principiu, pentru ca este un nesimtit. Sigur ca nu-i nimic nou in asta si nici motiv n-ar fi de plangere la ANFP (poate doar de de-plangere a starii de tulburare in care se afla cel in cauza) daca, spre deosebire de altii, Cristinel n-ar fi angajat la Institutul Cultural Roman New York si functionar public. Adica, baiatul ia parale, lunar, din banii prapaditilor de care isi bate joc in “operele” sale de oligofren.
De altfel, aschia nu sare departe de trunchi, sau cum e sacul si petecul (na, c-am dat doua mostre din arta populara romaneasca “expirata” in viziunea street-art-istilor promovati la expozitia Freedom for lazy people): seful ICR Patapievici ne considera omuleti buni de spanzurat, subalternul lui, Neagoe, o turma de boi pe care poti sa urinezi.
Sa vedem ce va urma. Voi face public raspunsul ANFP-ului.
---
Catre,
Agentia Nationala a Functionarilor Publici
Subsemnatul Bogdan Ioan Stanciu, cetatean roman, cu domiciliul in […] fac prezenta
SESIZARE
Privind incalcarea prevederilor Codului de conduita a functionarilor publici de catre domnul Cristian Neagoe, coordonator de comunicare al Institutului Cultural Roman - New York
Stimati domni,
Aduc in atentia institutiei dvs. comportamentul necorespunzator, batjocoritor la adresa contribuabililor si posibil ilegal, al d-lui Cristian Neagoe, angajat pe postul de coordonator de comunicare al Institutului Cultural Roman, filiala din New York.
Este de notorietate faptul ca d-sa a intrat in atentia opiniei publice odata cu recentul scandal care a insotit expozitia “Freedom for lazy people” gazduita pana la data de 15 august 2008 de Institutul Cultural Roman, filiala New York.
Mai multe articole...
Cautare
Proiecte sustinute
Calendar ortodox
Campanii sustinute
Meniu
Legaturi utile
