Pledoaria apararii in dosarul Tanacu

(DOSAR TANACU)
PLEDOARIA APARARII dezbateri fond
Avocat Maria Vasii ( fost Ilisia )

Onorata Instanta , Domnule Presedinte

Va rugam ca in temeiul prevederilor art 11 pct 2 lit a C proc pen, raportat la prevederile art 10 lit d C proc pen, raportat la prevederile art 19 pct 2 lit b  cod penal, si art 189 alin 1 si 2 cod penal sa pronuntati o solutie de achitare a inculpatilor pentru infractiunea de lipsire de libertate.Cat priveste infractiunea de lipsire de libertate prevazuta de art 189 alin 6 cod penal va rugam ca in temeiul art 11 pct 2 lit a C proc pen, raportat la prederile art 10 lit a C pr pen, si art 19 pct 2 lit b cod penal sa pronuntati de asemenea o solutie de achitare.Fata de cererea de despagubiri civile, in temeiul art 346 alin 2  C proc pen rap la art 998 cod civil sa pronuntati o solutie de admitere in parte a actiunii civile, in sensul de a se respinge cererea de despagubiri materiale si a se admite in parte cerea de daune morale, intr-un cuantum rezonabil, pe care le lasam la dispozitia instantei sa le determine .In temeiul art 191 cod proc pen sa obligati inculpatii la plata chetuielilor judiciare si la plata partial a cheltuielilor de judecata ale partii civile, in temeiul art 193 C proc pen. (…) Rechizitoriul reflecta faptele asa cum s-au petrecut, in desfasurarea lor in timp. Insa aceste fapte si evenimente au fost prezentate intr-o maniera de descriere   plata , abstracta, facandu-se abstractie de intelesul lor adevarat si , ca intr-o reflectare in oglinda, avem in oglinda reflectarea a ceea ce s-a intamplat si in realitate o traire plina de substanta care de fapt schimba tot continutul si toata interpretarea si toata valoarea evenimentelor.

Printr-o prezentare comparativa, v-as ruga sa aveti in vedere ca in aceasta sala de judecata judecam un proces potrivit normelor din legislatia laica, de stat, potrivit normelor de procedura, in prezenta unei Cruci si a Sfintei Scripturi. Aceste obiecte sacre sunt prezente in sala de judecata nu numai din punct de vedere formal, pentru ca noi sa aplicam ceea ce alte minti au decis in puterea legiuitoare, ci pentru ca noi cu adevarat credem ca prin prezenta acestor obiecte sacre, ne desfasuram activitatea  in sala de judecata si participam la procesul penal atat ca oameni care traim intr-un timp istoric si social determinat cat si ca si crestini care respectam normele morale , cu trimitere si cu fundament in Sfanta Scriptura, asa cum au fost ele fundamentate de Iisus Hristos in urma cu doua mii de ani. Din aceasta perspectiva, Onorata Instanta, un proces penal nu este un proces de forme abstracte , este un proces care implica oameni, care implica subiectivitati, de aceea dreptul la un process echitabil , instituit de art 6 paragraful 1 din Conventia Europeana cu privire la Drepturile Omului da dreptul la un proces guvernat de principii subiective, umane, un proces care are in centrul sau un personaj cheie, un magistrat independent, suveran, ca o minte umana care sa perceapa atat normele legale cat si manifestarile morale si sa faca o imbinare a acestora, urmand sa individualizeze Solutia in cauza, atat cu trimitere la normele abstracte legale, cat si ca o reflectare a normelor morale, crestine, aratate de Sfanta Scriptura. (…)

Din acest punct de vedere va rog sa imi permiteti ca pledoaria mea sa mearga paralel pe norme legale, si pe norme de vietuire crestina, monahala, pentru ca acesti oameni, acesti subiecti activi ai infractiunii apartin unei comunitati determinate , care este guvernata de norme atat laice, civile, constitutionale, cat si de cele reglementate de regulamentul de organizare a vietii monahale si fundamentate pe principiile unei vieti crestine lasate de insusi Mantuitor.

(…) Avem asadar o acuzatie de lipsire de libertate prevazute de art 189 alin 1 si 2 cod penal, urmand sa discutam si de alin 6 al acestui articol de lege.

Aceasta infractiune , potrivit doctrinei care este unanima , implica o actiune care este  indreptata impotriva unei persoane, actiune prin care se impiedica vointa acesteia de a se manifesta in mod liber. Impiedicarea vointei de a se manifesta  reprezinta aceasta agresiune incadrata ca latura obiectiva a infractiunii de lipsire de libertate, insa, trebuie sa fie circumscrisa unui element concret, respectiv, cel ce acuza trebuie sa faca dovada ca exista o legatura de cauzalitate intre fapta de a lipsi de libertate si vointa libera exprimata de o persoana de a face ceva. Am afirmat ca se impune achitarea inculpatilor pentru aceasta infractiune pentru ca nu au savarsit aceasta fapta , nici sub aspectul laturii obiective, respectiv sa impiedice o vointa libera , nici sub aspectul laturii subiective , intrucat fapta lor nu a fost savarsita cu vinovatie-intentie ci in modalitatea de culpa cu neprevedere, ceea ce exclude raspunderea penala.Cunoastem ca pentru a fi o infractiune ,legea penala cere se existe vinovatie sub forma intentiei. In forma culpei sunt sanctionate doar acele infractiuni in care in norma de incriminare avem mentionata imprejurarea ca savarsirea faptei din culpa se pedepseste. Or , va rog sa observati ca in cuprinsul rechizitoriului vom gasi la fila 24 urmatoarea apreciere a procurorilor ce au instrumentat urmarirea penala : " Inculpatii nu au urmarit ca prin nealimentarea si nehidratarea victimei pe perioada privarii de libertate sa suprime viata victimei desi trebuiau si puteau sa prevada rezultatul". Este afimatia cuprinsa in rechizitoriu ca "trebuiau si puteau sa prevada rezultatul ". Ma intorc la prevederile art 19 pct 2 lit b cod penal care imi spune ca fapta este savarsita din culpa atunci cand faptuitorul nu cunoaste rezultatul faptei desi trebuia si putea sa il prevada.Deci procurorul ne arata ca inculpatii nu cunosteau,nu doreau acel rezultat, ca nu il prevedeau. Procurorul imi descrie culpa si o incadreaza gresit ca fiind intentie . Din acest punct de vedere va rugam sa observati ca pentru a exista infractiunea de lipsire de libertate trebuie sa avem INTENTIA. Pentru ca examinand norma legala, la "lipsirea de libertate" nu gasim nici o mentiune potrivit careia sa se sanctioneze si savarsirea faptei in stare de culpa. De asemenea, sub aspectul laturii obiective a infractiunii se cuvine a examina si pagina 17 din rechizitoriu in care procurorii ne spun :" Privarea de libertate a victimei s-a realizat in conditiile vointei ei liber exprimata". Sub acest aspect va rog sa aveti in vedere insasi declaratiile Irinei Cornici.

Irina Cornici declara in fata medicului , si medicul consemneaza in fisa medicala pe care o aveti in original la dosarul cauzei : ' Nu ma lasati !Sunt stapanita de demon.""Am fost in Iad ". Urla ca toate animalele, striga "nu ma lasati ca ma arde ", se manifesta intr-un mod care sa ii ingrozeasca- manifestari care exteriorizeaza suferintele fizice si psihice profunde prin care trece.Aceasta fiinta se manifesta ca o copila normala pana  ce peste comportamentul sau se suprapune elementul de supranatural . Din descrirea faptelor retinem ca acest element intervine dupa momentul impartasaniei . Toata credinta crestina afirma ca a te impartasi cu nevrednicie reprezinta un mare pericol.(…)Irina constientizase acest aspect. Ea spune psihiatrului : " Nu credeam ca este asa credinta " Initial crezuse ca participa la un ritual fara alte implicatii , ritual in urma caruia ramanea in manastire intr-un mediu in care se simtea ocrotita si iubita . Daduse apelativele " mami " si "tati " preotului duhovnic si maicii starete pentru ca pentru prima data in viata sa se gasea intr-un mediu familial , acolo unde cineva veghea asupra sa , daca a mancat, daca se simte bine, daca ii era frig cumva, daca s-a udat la picioare,- avem in acest sens marturiile martorilor care ne povestesc o imprejurare in care s-a udat la picioare si parintele si-a descaltat ciorapii si i-a dat sa si-I  puna in picioare pana ajung la manastire pentru ca sa nu se imbolnaveasca. Astfel apararea "cheama la bara" pe insasi Maricica Cornici, prin declaratiile sale. Declaratii prin care ea cere ajutorul , solicita sa nu fie dusa la spital ci sa i-se citeasca slujbele. " NU MA LASATI !" E strigatul Irinei ce cere a i-se face slujbele si a nu fi dusa la spital . In acest sens va rugam sa observati si declaratiile lui Cornici Vasile, fratele victimei . (…)

Aceasta este vointa liber exprimata a Irinei Cornici . Din aceasta perspectiva se cuvine a constata ca nu exista latura obiectiva a infractiunii de lipsire de libertate prin raportare la vointa liber exprimata a Irinei Cornici.
In plus, la pagina 25 a Raportului de expertiza medicala va rog sa observati ca medicul legist face aprecieri cu privire la discernamantul Irinei.Face aprecieri cu privire la vointa sa implicita , pentru ca precizeaza medicul legist ca fata de afectiunea psihica de care suferea, desigur ca nu se poate aprecia ca ea a avut o vointa liber exprimata . Ce ar fi facut cu acesta vointa liber exprimata? Sa vedem ce spun martorii , inclusiv martorul Vasile Cornici , care spune ca atunci cand au scapat-o afara din chilie a plecat spunand ca merge sa se omoare. Aveti declaratiile martorelor – vietuitoare ale manastirii – care ne spun ca atunci cand scapase libera in curte se aruncase cu capul de gard, se arunca cu capul de caldaram.Aceasta era vointa liber exprimata a Irinei Cornici si la aceasta vointa ne raportam cand examinam agresiunea savarsita de catre inculpati, respectiv ca au privat-o de dreptul de a-si face aceste autoagresiuni. Inculpatii marturisesc in naivitatea lor ca nu stiau ca daca nu se impotrivesc acestor manifestari pot fi acuzati de vreo fapta penala. Erau convinsi ca daca o lasa pe Irina sa se manifese in acest mod , mutilandu-se , vor fi condamnati, fiind convinsi ca acest comportament ar fi culminat cu moartea Irinei.

Se cuvine acum a face cateva referini crestine pentru ca ne referim la subiectivitatea inculpatilor. Ce ar fi fost mai simplu pentru ei ca oameni ?

Cand au vazut-o pe Irina manifestandu-se anormal – asa ni-se spune la f 18 rechizitoriu – puteau proceda ca la inceputul lunii aprilie cand au urcat-o intr-un autoturism privat si au transportat-o la spital. Se eliberau de o problema. Nu au procedat astfel. Au imobilizat-o , au lipsit-o de libertate , cum ne exprimam in acceptiunea comuna, laica, juridica, asumandu-si ei insisi o cruce , respectiv suferinta Irinei, cu toate consecintele. Aceasta trebuia sa fie expresia jertfei crestine de a-ti pune viata pentru aproapele tau la suferinta acestuia, asemeni Samariteanului milostiv din parabola Sfintei Scripturi.(…).Au fost iresponsabili ? Nu, Onorata instanta.Pentru ca au fost responsabili in primul moment cand Irina, bolnava fiind, la primele manifestari, a se vedea rechizitoriul si a se retine ca in acele imprejurari  parintele a afirmat : " Veti pleca acasa. Cand se va face bine atunci sa te intorci cu ea !" Dupa care pe cand sa o urce in masina devine violenta, parintele intelege ca starea ei este mult prea grava si cheama salvarea . Intrucat salvarea refuza sa vina o imobilizeaza   dupa cum pot , o urca intr-un autoturism si o trimit  la spital. La spital , in loc sa se urmeze procedura internarii nevoluntare pentru ca era vorba de un bolnav ce este adus imobilizat si exista o legislatie foarte stricta in materie, cu proceduri foarte bine reglementate, medicul se multumeste sa faca prin telefon recomandarile de tratament . Un tratament ce se dovedeste a fi fost un excesiv, neadecvat, cu doze mult prea mari care o tin pe Irina in somn medicamentos pe toata durata internarii in spital. Cand din analizele de sange reiese ca Irina avea si o infectie – bronhopneumonie- este trimisa la serviciul de reanimare . Dupa cinci zile este readusa la sectia de psihiatrie , medicul  vede ca zambeste , nu o mai examineaza, o cheama pe maica stareta pentru a o lua pe Irina la manastire apreciind ca este un mediu propice pentru starea acesteia.Astfel medicul face demersurile de a o externa in loc sa urmeze procedura internarii nevoluntare (…) - sa  ceara  intrunirea comisiei de specialisti  pentru examinarea Irinei, sa anunte procurorul,  sa  instiinteze instanta de judecata pentru instituirea curatelei .
Era imperios necesar a se urma aceasta procedura deoarece Irina, datorita bolii de care suferea  nu putea lua decizii . Numai curatorul putea discuta cu medicul asupra tratamentului Irinei, numai curatorul putea decide externarea. Acest curator supraveghea tratamentul medical. Acest curator raspundea in fata legii  pentru deciziile pe care le lua pentru ocrotirea intereselor legitime ale Irinei cat timp aceasta se afla intr-o situatie grava de sanatate care necesita implicarea autoritatii de stat in ocrotirea ei. (…)

In aceste circumstante nu putem vorbi de o vointa libera a Irinei, pentru ca Irina nu avea vointa. Diagnosticul o confirma.Privarea de libertate nu exista in aceste conditii, onorata instanta, de aceea singura solutie posibila, legala,temeinica este o solutie de achitare. Nu pentru ca fapta nu exista. Au legat-o, fapta exista dar  ii lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii, temeiul de achitare prevazut de art 11 pct 2 lit d Cod procedura penala.

In ceea ce priveste infractiunea prevazuta de art 189 alin 6 cod penal se cuvine a observa urmatoarele aspecte.

Aceasta acuzatie presupune legatura de cauzalitate intre privarea de libertate si moartea victimei. In acest context este lipsit de relevant momentul mortii. Respectiv imprejurarea ca Irina a murit in curtea manastirii sau in drum spre spital. Ne intereseaza cauza mortii.

La pagina 12 in rechizitoriu se mentioneaza :"Intre contentia mecanica, lipsa aportului nutritiv si cel hidric in conditiile unei agitatii psihomotorii ce a generat starea de deshidratare si au generat socul hipovolemic medicul legist a stabilit o legatura de cauzalitate. La examenul necroptic s-au evidentiat multiple leziuni traumatice cu caracter vital de tipul echimoze, excoriatii precum si leziuni cu caracter de trauma termica, de tip flictene."

Acestea sunt leziunile traumatice cu caracter vital.Echimozele dispar dupa una doua zile de ingrijiri medicale.Escoriatiile dupa 24 ore.In cel mai rau caz, toate aceste leziuni pot disparea in cel mult doua saptamani.

Sa vedem acum care sunt probele ce dovedesc imprejurarea ca inculpatii au cauzat moartea victimei.Si ne intoarcem la actele medico-legale.(…) Putem observa cat de deformata poate fi interpretarea unei situatii tragice.

De ce sunt inculpatii acuzati?  Pentru ca, persoane private fiind, si-au asumat a primi in curte lor un om nenorocit. Au mai fost oameni nenorociti care le-au batut la poarta. Spun martorii ca parintele a ajutat peste o suta de demonizati. De aceea era cautat. De aceea a starnit invidie in societatea civila si nu numai. Deoarece viata sa era o viata de asceza si rugaciune.Rezultatele trudei sale se vedeau in oamenii ce se intorceau sa ii multumeasca .Ati ascultat marturia unei persoane care declara ca parinete a ajutat-o, ca dupa intalnirea cu parintele a devenit un om mai bun si mai milos.(…)

Ne intoarcem la pagina 24 din rechizitoriu :" inculpatii nu au urmarit …desi puteau sa prevada rezutatul…".Din nou se cuvine sa examinam norma legala, respectiv art 19 alin 2 lit b cod penal(…) Doctrina afirma constant: infractiunea de lipsire de libertate in mod ilegal se savarseste cu intentie directa sau indirecta. Daca fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei vinovatia se prezinta sub forma preterintentiei.O intentie depasita.Sa vedem din nou ce spune procurorul . Cu afirmatiile sale ne aparam. Nu avem nevoie de nici o alta proba. Procurorul spune ca a fost de fapt o culpa cu neprevedere.In aceste conditii se impune a pronunta o achitare in conditiile art 189 alin 6 cod penal, raportat la prevederile art 10 lit a cod procedura penala.Nu exista fapta. Legea nu prevede sanctionarea faptei atunci cand ea este savarsita din culpa.Asa o defineste rechizitoriul, chiar daca dupa expunere se defineste situatia juridica ca fiind "intentie". Diferenta o da norma. Suntem intr-un stat de drept guvernat de norme legale.

Cenzuram aici  un comportament al unor inculpati, ca  parti private in societate. Dar inainte de toate eu cer un comportament adecvat de la o institutie a statului.Pentru ca , potrivit legii de asigurare a asistentei medicale obligatorii, statul si-a asumat obligatia, prin Ministerul Sanatatii a asigura prin norme si legi specifice, protectia vietii si a sanatatii cetatenilor. Cu atat mai mult cu cat suntem intr-un domeniu reglementat de norme specific. Avem legi special  care determina obligatiile autoritatii de stat, a spitalelor publice sau private, a medicilor, cand avem de-a face cu o bolnava suferinda de afectiuni psihice si aveam o procedura stricta pe care medicul trebuia sa o urmeze- internarea nevoluntara. In aceste conditii de la acest sistem organizat de stat trebuia sa cerem comportamente specifice.

Suntem membri ai comunitatii europene.Avem Conventia Europeana ca lege cadru, avem Constitutia Romaniei.

Conventia Europeana spune in art 2 ca orice persoana are dreptul la viata.Si continutul art 2 cuprinde doua obligatii.O obligatie negativa constand in obligatia tuturor persoanelor sa nu faca nimic prin care sa suprime viata unei persoane si am o obligatie pozitiva care cere a asigura dreptul la viata.(…)
In doctrina se afirma ca in continutul art 2 rezida obligatia spitalelor publice si private si a medicilor de a face totul pentru a asigura protectia vietii unei persoane.

Si ne intrebam : Irina, era ea o persoana ce radia de sanatate ? Nu.Cand a intrat pe portile spitalului era o persoana grav bolnava. Socul hipovolemic, in ciuda aparentei continutului acestei alocutiuni, nu reprezinta o stare de soc in intelesul cotidian, instalata instantaneu.(…) In raportul medico-legal se precizeaza ca au fost examinate toate actele medicale privind starea de sanatate a Irinei Cornici si in baza acestora se conchide ca aceasta era grav bolnava de o boala psihica ce se instalase cu mai mult timp in urma. Din  materialele de specialitate medicala depuse la dosaul cauzei se observa ca boala psihica de care suferea si Irina Cornici era deosebit de grava si in aceste conditii medicul specialist , primind-o pe Irina in spital, era obligat a o supune unor ample si aprofundate investigatii. Impotriva acestor obligatii medicul se multumeste a o tine de Irina in somn medicamentos. Aveti declaratiile martorilor- medici ai aceluiasi spital- ce ne spun ca pentru a o putea examina pe Irina au cerut a nu i-se mai administra neuroleptice.Aveti declaratia unui alt medic care spune : cinci zile cat a stat la mine pe sectie nu a mancat nimic. Asa este . pentru ca nu manca. Pentru ca boala sa avea inclusiv aceasta forma de manifestare . Medicul specialist trebuia sa cunoasca si sa asigure cuvenitele remedii  si nu  sa o externeze dupa o perioada de timp in care pacienta zacuse doar in stare de somn medicamentos.Trebuia sa ii asigure asistenta medicala de specialitate si nu sa o dea in grija unei persoane din sectorul privat , descotorosindu-se de ea pentru ca asa era mai comod.(…)

In plangerea administrativa ce avea ca scop clarificarea unor aspecte cu privire la asistenta medicala de care a beneficiat Irina Cornici in Spitalul Judetean Vaslui , s-au efectuat cercetari si s-a constatat ca Irina Cornici nu a beneficiat de o asistenta medicala adecvata, ca nu s-au urmat procedurile speciale  de internare nevoluntara , ca nu i-s-a administrat tratamentul corect, ca au existat profunde nereguli in modul in care a fost primita si ingrijita .Scuza medicilor a constat in principal In aceea ca nu exista personal medical suficient.(…)

Medicul specialist trebuia sa constientizeze ca boala psihica grava de care suferea Irina   putea recidiva in orice moment. De aceea se impunea o supraveghere medicala stricta. Din raportul medico-legal reiese ca la o recidiva a bolii, pacienta nu putea iesi din starea de colaps , din starea de bufeu, decat cu ajutorul unei echipe de medici specialisti,  din care trebuiau sa faca parte un internist, un psihiatru, un neurochirurg. Stia doctorul Silvestrovici aceste imprejurari . Ati auzit depozitia unei martore – medic, ce a primit-o pe I.C. la internare in spital , ca acel telefon in noapte nu era menit a-l sensibiliza fata de o pacienta ce starnea mila , ca fiind o persoana ce provenea dintr-un camin de copii , ci era o incunostiintare pentru a fi pregatit sa intervina la o chemare de urgenta pentru o interventie chirurgicala. Se mentioneaza in actele medicale ca la transferul la sectia de reanimare se vedea iminenta unei interventii de neurochirurgie. De aceea a fost ulterior externata. Pentru ca se stia starea critica in care se gasea si se aprecia ca va muri. Era o discutie notorie in spital despre iminenta decesului sau. De aceea se dorea externarea pentru a nu se da explicatiile de rigoare la decesul sau in spital.

S-a vorbit, onorata instanta, despre o infectie grava, despre bronhopneumonie – o bronhopneumonie de staza. Spune medicul internist ca sesizase o bronhopneumonie de staza. Este cunoscuta in lumea medicala imprejurarea ca administrarea prelungita si neadecvata a neurolepticelor este in masura sa cauzeze o bronhopneumonie de staza cu evolutie pana la decesul bolnavului. (…)

Unul din martorii audiati , respectiv medicul  ce a pus diagnosticul bolii irinei Cornici , afirma ca diagnosticul   nu era corect . L-a pus doar pentru a asigura eliberarea medicamentului in conditii de gratuitate. Acelasi martor arata ca fata de starea de sanatate a I. C. nu se impunea supravegherea medicala si ca ingrijirea in ambulatoriu era suficienta. Datele de doctrina medicala il contrazic si realitatea a aratat care au fost consecintele unui tratament in ambulatoriu -  mai bine zis s-a vazut ca lipsa unui tratament adecvat au dus la decesul Irinei. Aceste boli preexistente , aceasta lipsa de asistenta medicala calificata , aceasta neasumare a obligatiilor si a procedurilor medicale a dus la decesul victimei.

In raportul medico- legal se afirma ca lipsa aportului alimentar si hidric pe durata a trei zile au dus la decesul victimei . Cunostintele personale, trairile cotidiene sunt ele insele indestulatoare pentru a va convinge onorata instanta asupra neadevarului acestor afirmatii. Sunt cunoscute trairile crestine pe perioade de asceze ce se intind pe mai multe zile , pana la 40 zile , in care desi corpul uman e lipsit de hrana trece fara a exista colaps si moarte.(…)

Este adevarat ca Irina Cornici era subnutrita . Aveti la dosarul cauzei actele medicale ce confirma ca inca de la debutul bolii I.C. nu se putea hrani. Era o consecinta a afectiunii de care suferea .(…) Din actele medicale de la dosarul cauzei reiese ca IC suferea si de depresie profunda. Era o componenta a bolii psihice grave de care suferea. In aceasta stare ea refuza hrana. In aceasta stare este indeobste cunoscut ca nu exista nici o modalitate de a inlatura consecintele acestei stari decat asistenta medicala de specialitate si hranirea artificiala pe perioada acestei forme de manifestare a bolii.Medicul era obligat a cunoaste toate implicatiile diagnosticului pus IC si  era obligat a dispune in consecinta.(…)

Se afirma ca inculpatii au lipsit-o pe IC de apa. Din procesul verbal de constatate intocmit de organelle de urmarire penala se constata ca intre lucrurile personale ale victimei au gasit hainele cu care fusese imbracata aceasta, haine ce aveau un pronuntat miros de urina. Asadar nu se poate afirma ca este reala aprecierea facuta de medicul legist.(…)Deshidratarea este o componenta a bolii psihice grave si nu ceea ce ar insemna in inteles cotidian. Doctorul cunostea de asemenea aceste implicatii si si-a asumat un risc nepermis cand in loc sa asigure cele necesare din punct de vedere medical Irei Cornici a chemat-o pe inculpata A.S-N. profitand de nestiinta acesteia in cele medicale si de bunavointa ei de a o ingriji pe IC, si a convins-o ca victimei ii va fi mai bine la manastire decat la spital.

Fara a mai face interpretari asupra acestor aspecte suntem convinsi ca din examinarea tuturor lucrarilor dosarului nu veti putea retine imprejurarea ca inculpatii au cauzat decesul IC.

In aceste conditii va rog sa observati ca se impune a aplica principiul "dubiul profita inculpatului". Acuzarea nu a dovedit prin probe certe si temeinice toate acuzatiile.

Acuzarea se bazeaza pe o singura proba in a dovedi aspectele medicale implicate in cauza. Acuzarea se bazeaza pe raportul medico-legal.Eu va rog sa inlaturati aceasta proba pentru ca am dreptul sa va cer aceasta, in temeiul at 64 alin 2 cod proc penala, intrucat a fost administrata  aceasta proba in conditii de nelegalitate. Potrivit normelor de procedura penala precum si a normelor de efectuare a expertizelor medico-legale (am depus la dosarul cauzei extrase din toata legislatia aplicabila in materie ) administarea probelor se face dupa inceperea urmaririi penale. In cauza, urmarirea penala a fost inceputa la 17 iunie 2005, cand Inspectoratul de Politie al Judetului Vaslui inainteaza dosarul cu actele premergatoare( ce trebuiau a fi doar " acte premergatoare " nu probe ) la Parchet. Era obligatorie  investirea Parchetului deoarece Parchetul era singurul organ de urmarire penala competent a instrumenta actiunea penala pentru infractiunea prevazuta de art 189 alin 1, 2 si 6 cod penal.In aceste conditii orice lucrare de urmarire penala efectuata inainte de 17 iunie 2007 si de catre un alt organ de urmarire penala este nula si va rog sa o inlaturati.

Astfel, va rog sa inlaturati si raportul de expertiza medico-legala  si raportul de constatare medico-legala ce poarta data de 16 iunie 2005. In acest sens va rog sa observati normele imperative cuprinse in Ordinul nr 1134/ 2000 al Ministerului Justitiei ce cuprinde normele de efectuare a lucrarilor medico-legale, respectiv imprejurarea ca actele medico-legale se intocmesc dupa inceperea urmaririi penale , in baza ordonantei intocmita de procuror ,  prin care se fixeaza obiectivele constatarii sau expertizei medico-legale. Examinand lucrarile din dosarul cauzei vom vedea ca adresa prin care se solicita raportul de constatare medicala este ceruta de Politie, la 16 iunie 2005.

Inlaturand raportul medico-legal ramane la dosar doar raportul medical intocmit cu ocazia deshumarii IC ce confirma ca existe profunde dubii cu privire la cauza si momentul mortii IC. In acest sens va rugam sa retineti ca relevante aprecierile cuprinse in raportul medico-legal intocmit de expertul parte ce a participat la aceste lucrari.
Mai exista o dovada esentiala asupra imprejurarilor  mortii IC:  declaratia martorului Padureanu George.Este martorul ce se gasea pe salvare -fiind asistentul medical ce insotea medicul de pe salvare. Marturia sa era relevanta  atat pentru faptul ca a participat la evenimente in mod nemijlocit cat si pentru a clarifica unele neconcordante dintre declaratii. Astfel atat acest martor cat si medicul de pe salvare afirma fiecare in parte ca este persoana ce a administrat adrenalina in procedeele de resuscitare.De asemenea, exista contradictii intre marturiile acestor doua persoane in ceea ce priveste tensiunea arteriala  luata Irinei Cornici in momentul primei examinari in curtea manastirii, precum si cu privire la starea in care au gasit-o pe bolnava. Miraculos , acest martor dispare si marturia acestuia nu mai poate fi luata in faza de cercetare judecatoreasca. Culpa apartine organelor judciare, celor ce au sarcina administrarii probelor in procesul penal.

Contradictii exista intre declaratiile medicilor ce o examinasera pe bolnava in acele imprejurari – la 15 iunie 2005. Medicul de salvare afirma ca prin maxilarul intepenit a reusit sa strecoare un tub de aspiratie si a reusit intr-o anumita masura sa efectueze procedeele de resuscitare. Celalalt medic ce o examineaza pe IC la primirea ei in sectia de urgent  a spitalului observa ca avea maxilarul inclestat , inchis complet si din aceasta cauza, lipsindu-I si dispozitivul de deschidere a maxilarului,   nu poate efectua nici o tehnica de resuscitare.Deducem ca intre momentul plecarii de la manastire si cel al examinarii la spital intervenise aceasta schimbare de pozitie a maxilarului, ceea ce denota ca in aceasta perioada de timp asupra IC se desfasurasera anumite proceduri.Mai exista cateva remarci de detaliu : gasim in fisa medicala consemnarea ca i-s-au recoltat analize. Cui ? Unui cadavru ? mai avem declaratiile martorilor ce ne spun ca IC a stat in camera de garda de la urgenta   din spital aproximativ o jumatate de ora pana la anuntarea decesului . De ce ? Ce i-s-a intamplat bolnavei in acest interval de timp? Mai exista marturia unui medic ce spune ca   victimei i-s-a aprins o lumanare pe timpul cat se gasea in camera de garda . Lumanarea fusese aprinsa de unul de medicii practicanti de religie ortodoxa. Stim ca acest ritual prezent in practica ortodoxa consta in aprinderea unei lumanari pentru un muribund nu pentru un cadavru.Cu lucrurile sacre crestinii nu fac concesii si abateri de la ritual.

Se mai afirma de catre medicii audiati in cauza ca existau dubii profunde cu privire la diagnosticul pus irinei Cornici.

Fata de toate aceste imprejurari nu se poate spune ca a fost inlaturat dubiul cu privire la cauzele decesului si momentul mortii Irinei Cornici, ceea ce impune o solutie de achitare in temeiul prevederilor art 10 lit a cod procedura penala.

In baza mandatului meu, pentru a asigura o incadrare juridica corecta a faptelor, ma vad obligata a pune concluzii IN SUBSIDIAR, desi singura solutie in care cred este aceea de achitare.

Astfel, am depus la dosarul cauzei o cerere de schimbare a incadrarii juridice a faptei in infractiunea prevazuta de art 316 cod penal. Acuzarea s-a opus aratand ca pentru a se retine aceasta infractiune ar trebui sa ne gasim in fata unui subiect pasiv al infractiunii circumstantiat, respectiv a unei persoane abandonate sau lipsita de ajutor. Or, sa vedem in ce  stare se gasea Irina Cornici. Fata de boala psihica grava de care suferea se cuvenea sa se fi gasit in ingrijirea si sub supravegherea unui curator. Cat timp institutiile statului au lipsit-o de acest drept si Irina Cornici nu avea nici un alt reprezentant legal, cum putea fi socotita altfel decat o persoana abandonata ? Textul de lege prevede obligatia celui ce gaseste o astfel de persoana de a anunta autoritatea pentru a inlatura starea de pericol in care se gaseste persoana a carei viata , integritate personala si sanatate se afla in pericol.(…) Pentru aceasta fapta inculpatii pot fi condamnati.Dincolo de statutul lor de monahi, inculpatii aveau obligatia cetateneasca de a instiinta organele de politie, autoritatea tutelara pentru a lua masurile ce se cuveneau.

Pentru aceste considerente apreciez ca se poate pronunta o solutie de condamnare a acestora in temeiul art 316 cod penal, cu aplicarea circumstantelor atenuante prevazute de art 74 li a, b si c cod penal,cu aplicarea prevederilor art 76 lit e cod penal (…)va rog sa faceti aplicarea prevederilor art 81 cod penal, a articolului 53/3 alin 5 cod penal , sa aveti in vedere ca in materia pedepselor exista principiul asigurarii reintegrarii sociale a persoanei ce a savarsit fapte penale, neurmarindu-se reprimarea celor ce savarsesc fapte penale ci prevenirea savarsirii de noi infractiuni si resocializarea.(…)

Cat priveste latura civila a cauzei va solicitam sa admiteti in parte cererea de acordare de daune, pronuntand o solutie de respingere a cererii de acordare a daunelor materiale  si  sa admiteti in parte cererea de acordare a daunelor morale. La determinarea cuantumului acestor daune sa aveti in vedere si comportamentul culpabil al mamei Irinei Cornici.(…)

Nu pot a incheia pledoaria mea fara a face scurte trimiteri la invatatura Parinelui Arsenie Boca , pentru a dobandi intelepsiunea de a sti  cum sa pastram echilibrul intre statutul nostru de cetateni in acest timp istoric determinat si existenta noastra morala ca fii ai lui Dumnezeu in aceste vremuri zbuciumate.

" Din cele de până aci vedem că lupta Mântuitorului cu protivnicul pentru porunci şi pentru mântuirea noastră prezintă câteva deosebiri faţă de stadiile luptei pe care are să le întâmpine omul, când vrea să urmeze pe Domnul. Mântuitorul a înfrânt întâi pe protivnicul în duh, în apariţia lui personală din pustie, biruind prin dragostea de Dumnezeu ispita aceluia când îl îmbia cu momeala plăcerii din materia lumii. Noi muritorii însă n-avem de a începe lupta de la arătarea făţişă şi perso­nală a protivnicului; căci, după unii, ne-ar fugi mintea de spaima arătării lui înfiorătoare. E lucru ştiut că sistemul nostru nervos, răvăşit de atâtea vicii săvârşite de noi sau de un şir întreg de părinţi înaintaşi, nu suportă impresii prea tari, ca peste toate acestea să rămână sănătos . Noi trebuie să începem urmarea Mântuitorului de la purificarea de patimi, ca să ajungem după multă vreme la o sănătate, fizică şi psihică, în stare de a ne apropia, fără primejdii grave, acolo de unde doar Iisus a început lupta. E lucru ştiut şi probat de medicină că spaimele (trau­matismele) peste puterea de răbdare a sistemului nervos, îl dezechili­brează, şi, după slăbiciunea la care-l găseşte, poate să-l aducă până la boala epilepsiei, care seamănă mult cu îndrăcirea, descrisă de Evan­ghelii.

Fireşte că şi noi în lupta cu patimile - treabă de începători, dar care poate ţine o viaţă întreagă - trebuie să dăm cu el o luptă în duh. în această luptă încă suntem scutiţi prin rânduială dumnezeiască de a-i vedea în toată fioroasa lui prezenţă.

De la această deosebire încolo, lupta pentru mântuire, atât a Mântuitorului cât şi a ucenicului, urmează aceeaşi cărare şi stadii. Astfel, după ce Iisus l-a bătut pe protivnic în pustie, a venit să-l bată şi în lume, în societatea omenească stăpânită de acela. De aceea, urmând pe Domnul, spunem că mântuirea nu se câştigă cu o faptă răzleaţă, ci presupune şi o faţă socială; nimeni nu se mântuieşte singur; de mântuirea sa se mai leagă o mulţime de oameni.

In societatea omenească Iisus l-a bătut pe protivnic prin iubirea de oameni, oricât îl lovea vrăjmaşul printr-înşii cu ispita durerii. Şi pe urmă de tot, a venit - prin orânduire dumnezeiască - ispita, tot prin durere, asupra trupului Domnului, ispită pe care a biruit-o, dându-şi trupul ca "din neputinţă" să fie răstignit pe cruce ca un făcător de rele. Nu-şi dădea Satana seama că, răstignind "omul" pe cruce, după ce-L va înghiţi cu poftă, sau cu ura cea mai mare, va afla că prin cruce a înghiţit pe Dumnezeu. Nu-şi putea da seama vicleanul de Taina Crucii care îi va rupe cele dinlăuntru, şi, Hristos Iisus, Omul-Dumnezeu îi va învia pe drepţii cei din Vechiul Testament, făcând biruinţă veşnică asupra răului pe care o va da omului, fratelui Său şi ucenic pe aceeaşi cale. Această biruinţă a lui Iisus, prin omul în care se ţinea ascuns, a făcut restabilirea firii omeneşti; a deschis împărăţia lui Dumnezeu, a vestit învierea şi a dat mântuirea în dar.

Cu cât cineva stă mai sus pe scara răspunderilor obşteşti, cu atât îi poartă şi Dumnezeu o iubire şi o grijă mai mare".

Pentru toate considerentele aratate va rugam a pronunta o solutie echitabila in cauza.

Vaslui , 9 februarie 2007
Maria Vasii (fost Ilisia), aparator ales al inculpatilor Corogeanu Petru-Daniel, Arcalianu Nicoleta–Sofia, Cepraga Adina, Bardanas Simona si Otel Elena.