Care sunt marii vinovaţi ?

Că nici Ţara şi nici Neamul nu merg bine, e limpede.
E nevoie să amintim că suntem primii în lume la numărul de copii ucişi în pântece pe cap de locuitor?
E nevoie să amintim că fetele noastre sunt deliciul desfrânaţilor din toată lumea?
E nevoie să amintim că dezbinarea domneşte pretutindeni unde să găsesc românofoni?
E nevoie să amintim că o minoritate infimă, de sub 4% din populaţia Ţării - secuimea - îşi obţine autonomia, adică segregarea rasială, chiar în aceste zile?
E nevoie să amintim de nevolnicia dovedită în Transnistria şi nordul Deltei Dunării chiar în aceşti ani?
E nevoie să amintim de bătrânii care se sting în mizerie şi ruşine, mulţi dintre ei eroi ai unuia dintre războaiele mondiale sau ai Războiului de rezistenţă din 1946-1956? ...

Câte se mai pot spune, spre a dovedi - pentru cei care ar mai avea vreo îndoială adevărată - că, într-adevăr, nu mergem bine.

Şi totuşi, cine este vinovat?

POPORUL!!! urlă politicienii şi unii intelectuali de geniu, în frunte cu satanistul de Silviu Brucan, trecut la focul veşnic de puţină vreme. Poporul, spun chiar bieţii purtători de buletin românesc (iertaţi! carte de identitate!), îndoctrinaţi de politicieni. Oare nu-i poporul de vină? Oare Românii nu sunt necinstiţi, hoţi, mincinoşi, laşi, dezbinaţi, murdari, josnici şamd, într-un cuvânt "the stupid people" pe care îl proclamă unii? Poate că sunt. Dar dacă oile sunt râioase, viermănoase, rănite, nărăvaşe, hămesite şamd, cine e de vină? Oile, sau păstorii? Ce credeţi? Eu cred că păstorii. Păstorii sunt de vină, nu oile. NU!! strigă unele glasuri indignate (de "păstori").

Poporul are conducătorii pe care îi merită! Da? Atunci ce fel de fiinţe sunteţi voi, cei care aveţi un asemenea popor? Dacă poporul e jegos, înseamnă că sunteţi nişte jegoşi. Dacă poporul e prost, înseamnă că sunteţi nişte proşti. Dacă poporul e de hoţi, hoţi sunteţi şi voi. E simplu. Echivalenţa merge în ambele sensuri, tovarăşi! Nu daţi vina pe popor pentru că voi nu faceţi ceea ce trebuie! Nu sunteţi în stare? Căraţi-vă!

Dar chiar e poporul aşa de jos?La prima vedere s-ar zice că da: avorturi, hoţii, crime, desfrânări, scandaluri, deznaţionalizare, muzică mizerabilă, vorbire mizerabilă, purtare obscenă etc etc. E adevărat, toate astea există. Dar... În 1989, în decembrie, de pe o singură străduţă de cartier din Bucureşti, cu doar două blocuri au plecat 2 (două) camioane cu tineri, gata să moară pentru libertate. Băieţii de cartier, "mizerabilii" care scârbesc pe mulţi, au fost gata să moară pentru libertate. Fără a spera să câştige ceva. Au fost eroii adevăraţi, au fost cei care în acele zile au dat peste cap planurile de distrugere a României pregătite de puterile străine. Ei, iar alături de ei câţiva militari eroi, asasinaţi mai devreme sau mai târziu.

În martie 1990, când puterile străine au încercat din nou să pornească dezmembrarea României, pornind de la Târgu-Mureş, s-a întâmplat ceva extraordinar. În câteva ore de la aflarea evenimentelor, mii şi mii de tineri din cartierele Bucureştiului, Iaşului, Craiovei şi alte oraşe regăţene, în total zeci şi sute de mii de tineri, precum şi cel puţin tot atâţia ţărani se hotărâseră să meargă în Ardeal. Cum puteau, cu ce aveau, dar erau gata să lupte până la moarte pentru a-i apăra pe Românii din Ardeal lăsaţi de autorităţile vândute pradă pogromului unguresc. Această ridicare a unui neam nu putea fi permisă. Sovieticii au avut de luptat 20 de ani cu rezistenţa organizată de câteva mii sau zeci de mii de patrioţi. Ridicarea a milioane de Români ar fi cerut fie masacrarea lor totală, fie acceptarea unei înfrângeri totale. Aşa că afacerea s-a contramandat şi lucrurile au fost liniştite îndată de agenţii străini ce organizaseră evenimentele.

În mai 1990, când sub presiune iubirii de Ţară şi Neam a basarabenilor, s-a organizat Podul de Flori de la Prut, s-a scontat pe 45 de ani de educaţie comunistă. "Nu-i interesează pe români Basarabia, au şi uitat de ea!" se spunea în cercurile politice. Din întâmplare, eram acolo şi am auzit ce se spunea. Peste 1.000.000. Peste UN MILION de Români de la vest de Prut au venit la Podul de Flori. În trenuri sau pe trenuri, în maşini sau pe maşini, în căruţe sau pe jos. Şi de dincolo, cam tot atâţia Români basarabeni. Eroii basarabeni, cu pieptul greu de decoraţii, cu lacrimile curgând în praful Ţării sub soarele de primăvară întâmpinară Întâlnirea Neamului cu el însuşi.

Toate acestea le-a făcut Poporul, le-a făcut Neamul, le-a făcut Românimea batjocorită mereu de politicieni şi anumiţi intelectuali. S-au luat măsuri! S-a înţeles că la Români e nevoie de mijloace mai ascunse pentru a se obţine distrugerea. Ceea ce trebuia să se întâmple întâi în România, considerată mai slabă ca Iugoslavia sau Cehoslovacia, s-a întâmplat în acestea două, iar în România nu. Dar nu politicienii sau intelectualii au apărat, au salvat Ţara în aceste momente. Proştii de Români, "the stupid people" au fost cei care, cu un genial simţ al istoriei, au salvat Neamul în câteva clipe cumplite. Şi cei din afară, învinşi de câteva ori la rând în bătălii hotărâtoare, au înţeles care este locul unde trebuie să lovească. Au înţeles care este apărarea pe care trebuie să o distrugă: tocmai simţul istoriei şi în general tot bunul simţ românesc. Şi asta o fac de atunci încoace. De fapt, o fac de mult mai multă vreme, nu doar cu Românii, ci şi cu alte popoare. Dar că ceea ce au reuşit să obţină în alte ţări în România nu s-a reuşit. Nu s-a reuşit nici măcare dezbinarea Bisericii în două, cum s-a reuşit în Bulgaria sau Ucraina. Cu toate problemele ei, Biserica a mers mai departe. Şi Neamul cu ea.

Dar în tot acest peisaj, unde sunt politicienii? De partea cealaltă, împreună cu o mulţime de aşa-zişi intelectuali. Şi unde sunt cei care, ieşiţi chiar din popor, ar trebui să îl călăuzească, să îl apere? Se feresc, se ascund, stau cuminţi. Nu vor să se implice prea mult. Îşi astupă urechile, îşi acoperă ochii, îşi închid gura sau, cel mult, vorbesc în şoaptă. Care sunt vinovaţii pentru ceea ce se întâmplă? Oamenii de rând, a căror pregătire limitată este împănată de îndoctrinările puterii? Sau cei cărora pregătirea le asigură un discernământ superior, dar fug de răspunderea pe care o au?

Autor: Preot Mihai-Andrei Aldea

• < Anterior
• Următor >